Am ieșit de curând dintr-o poveste.
Povestea 2015, care nu-i nicidecum la final, deși anul ei tocmai s-a încheiat.
Curajul, cuvânt înfipt în perete la începutul poveștii, pas care odată făcut devine dans, condiment ce colorează neliniștile, leac bun de pus pe rană și armă vitală în atacul plictiselii, m-a atins. Efectul lui revelator îl simt până-n oase. Găsit-am parți din mine neștiute. Și fluturi.
Nu-i loc prea departe să nu merite drumul, mai ales când începi să te simți ca acasă pe drum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu