tristetea, ea, iubirea

Multe lectii invat in ultima vreme de la C. 
Cateodata pare ca este o oglinda inapoi. 
Altadata pare ca este o fereastra inainte. 

Inca o duminica frumoasa s-a asezat pe nepusa masa. Totusi, aseara ma lovise tristetea gandind la draga de ea. Initial m-a surprins. Oare de ce tristete, m-am intrebat. De ce se tot apasa butonul asta, cand zilele cu ea sunt pretioase, cu prezenta, cu bucurie. Si-a venit si raspunsul. Initial m-a surprins si el. Dar era un raspuns. Asa ca l-am primit. 

Cand sunt asa cum sunt, e de ajuns si e chiar mai mult. Nu e nevoie sa demonstrez, nu e nevoie sa dau mai mult, nu trebuie sa fiu mai vesela, mai atenta, mai haioasa sau in vreun fel anume. Doar sa fiu acolo si totul se construieste. Si iubirea, fara imbratisari, pupici sau declaratii complicate, nu tristetea, era cea care ma lovise.

Niciun comentariu: