despre azi n-as putea scrie maine mai bine

Recent, am primit o intrebare la care am crezut ca stiu raspunsul. "Am crezut" asta este un verdict pe care incerc tot mai adesea sa il evit. Pentru ca a crede, elimina oarecum alte variante posibile, sau daca nu le elimina, le da oricum sanse foarte mici sa mai poata fi considerate valabile. 

Revenind la intrebare, era ceva de genu: cum gasesti motivatia, cum faci sa ramai motivat? Si raspunsul pe care am crezut a-l sti: nu motivatia e raspunsul, disciplina e. In continuare ma tot gandesc, nici disciplina nu e raspunsul. Sau, ma rog, nu raspunsul meu. Oricum, raspuns valabil universal nu prea are nimeni. Sau daca are, are unul care poate n-a fost suficient testat.

Si totusi, cum faci sa ramai motivat? Poate ca inainte de toate ar fi cazul sa recunosti ca motivatia nu e un proces continuu. Daca esti motivat numai 3 zile din 7, se mai cheama ca esti motivat? Eu zic ca da. Poate ca motivatia e doar un instrument care trebuie inlocuit adesea cu altceva. Cu disciplina, cu distractia, cu relaxarea, in functie de moment.

Credeam despre mine acum cateva luni ca stiu sa-mi gasesc motivatia, sau cand nu o mai gasesc, cum sa ma intorc inapoi la ea, cum sa ma pacalesc ca sunt motivata si atunci cand, poate nu sunt. Ei bine, am renuntat intre timp la asta. Nu mai caut si nu ma mai folosesc de motivatie. 

Daca chiar vrei sa faci ceva, n-ai nevoie de motivatie. Faci si gata. Daca ai nevoie de motivatie sa ajungi undeva, poate nu e locul ala in care vrei sa ajungi. Si daca ajungi, cel mai probabil nu va fi asa cum crezi tu acum ca va fi. 

Asa ca pentru ce atata lupta cu motivatia? O las mai bine intr-un coltisor la vedere, ca tema de gandire pentru alta data.