Everything is possible. The impossible just takes longer - mi-a aparut cand deschideam goodreads, n-am apucat sa vad si cine a zis-o. Stiu, insa, locul unde am invatat eu asta, fara sa mi-o spuna cineva - la sala/la catarat. Imposibilul e de fapt eticheta pe care mintea noastra o pune unor lucruri. Ceva ce percepem ca fiind foarte dificil e imposibil. Sa fac cu mana mea imposibilul posibil e printre cele mai pretioase descoperiri. Da, au fost mai multe si vor mai fi.
Una peste alta, am recalculat ziua si-am ajuns la sala. Aceasi miscare, daca nu-s relaxata, consuma de doua ori mai mult efort. Fiecare pas e o lupta, dar odata facut devine simplu. Cred ca nu mai pot face miscarea dinamica x dar incerc, o fac si realizez ca nici nu e grea. Am uitat sa am incredere in corp mai mult decat in minte. Corpul tine minte. Stiu ca nu mai sunt in aceasi forma dar incerc si trasee mai grele, care nu par imposibile deloc. Constat ca increderea mea in maini tinde spre zero. Curajul la fel. Anduranta se obtine cel mai greu si se pierde cel mai usor, zice I. Stiu inca sa gasesc metoda proprie, care functioneaza cel mai bine pentru mine si ma duce la top. Sa fiu ca mine, asta e cheia.
Aparent grea, ziua de azi m-a umplut cu bucurie de energie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu