Ca dintr-o alta dimensiune, am revenit la butoane. N-a fost paralela, ca n-am pierdut legatura cu prezentul, ci oarecumva diferita fata de rutina mea cea noua. Poate ca e sanatos sa improvizezi si sa te abati cateva zile de la normal. Observi, daca esti atent, ce s-a mai schimbat pe la tine, observi, daca esti atent, ce s-a mai schimbat si pe la altii, raportand tot la tine. In ultima perioada parca inchid cercuri, cum ar zice M. Adevarat ca e totul numai in mintea mea, dar fac adesea paralele cu trecutul, cu 'eu' din amintirile de ieri. Nu constat ca e mai bun drumul asta al meu, acum, din comparatiile astea, constat ca il parcurg cu alta relaxare. Si aflu ca din afara se vede despre mine tot asta.
Oare de ce sunt curioasa, inca, de cum se vede totul din afara? Un drum care la inceput de an ma gasea convinsa ca mi-e 'foarte bine', m-a gasit ieri acceptand ca mi-e 'mai bine'. Diferenta e ca acum nu mai sunt convinsa. Nu mai sunt in niciun fel, sau asa as vrea sa ma declar. Incerc sa ma mentin deschisa. Si-i asa de minunata natura de toamna cand se destrama toata ordinea copacilor, aparent. Frunzele nu plang la despartire, copacii nu sufera cand vine vremea sa le lase sa cada. Sa vad frumusetea din procesul asta, sa invat mai mult de la ea, padurea, natura, lumea, primesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu