Toate zilele sunt mai mult sau mai putin offline, dar anumite zile sunt de nedescris. Sau de ne-scris. In Buila-Vanturarita. Cum asa? Activezi modul avion si lasi timpul sa primeasca toata atentia ta, fara prea multa atentie pe timp. Simti cum parca sta trecand, parca trece stand. De-ti pare prea repede ca trece, sa te bucuri. De padure si frunze, de stanci si oameni prietenosi, de liniste si soare, de foc si caldura. Calde dimineti in care, doar stau acolo si n-as mai pleca.
/nepublicat ieri
Aparent faina, ziua de ieri m-a stors de toata energia.
Everything is possible. The impossible just takes longer - mi-a aparut cand deschideam goodreads, n-am apucat sa vad si cine a zis-o. Stiu, insa, locul unde am invatat eu asta, fara sa mi-o spuna cineva - la sala/la catarat. Imposibilul e de fapt eticheta pe care mintea noastra o pune unor lucruri. Ceva ce percepem ca fiind foarte dificil e imposibil. Sa fac cu mana mea imposibilul posibil e printre cele mai pretioase descoperiri. Da, au fost mai multe si vor mai fi.
Una peste alta, am recalculat ziua si-am ajuns la sala. Aceasi miscare, daca nu-s relaxata, consuma de doua ori mai mult efort. Fiecare pas e o lupta, dar odata facut devine simplu. Cred ca nu mai pot face miscarea dinamica x dar incerc, o fac si realizez ca nici nu e grea. Am uitat sa am incredere in corp mai mult decat in minte. Corpul tine minte. Stiu ca nu mai sunt in aceasi forma dar incerc si trasee mai grele, care nu par imposibile deloc. Constat ca increderea mea in maini tinde spre zero. Curajul la fel. Anduranta se obtine cel mai greu si se pierde cel mai usor, zice I. Stiu inca sa gasesc metoda proprie, care functioneaza cel mai bine pentru mine si ma duce la top. Sa fiu ca mine, asta e cheia.
Aparent grea, ziua de azi m-a umplut cu bucurie de energie.
despre individualitate
Mai nou, ma trezesc inainte de rasarit chiar daca nu plec la munte sau la munca. Intai ma intreb cat e ceasul, 7 si din multiplele optiuni aleg sa citesc. Termin asa cartea despre libertate, ascultand sfatul lui D de a sari peste capitolul de aplicatii. Libertatea gandirii si a cuvantului, individualitate si limitele autoritatii societatii asupra individului sunt cele trei teme ale eseului lui Mill.
"Este insa privilegiul si conditia specifica fiintei umane ca, odata ajunsa la maturitatea facultatilor sale, sa foloseasca si sa interpreteze experienta in felul sau propriu."
"Facultatile specifice omului - perceptia, judecata, puterea de discernamant, activitatea mentala si chiar preferintele morale - se exerseaza numai prin actul alegerii."
" Facultatile mintale si morale, intocmai ca si forta musculara, se dezvolta numai daca sunt folosite. Or, facultatile unui om nu sunt deloc exersate atunci cand el face un lucru numai pentru ca si altii fac la fel, cum nu sunt nici atunci cand crede un lucru numai pentru ca si altii cred la fel."
"Cel care lasa ca lumea sau partea sa de lume sa aleaga pentru el planurile sale in viata nu are nevoie de nicio alta facultate decat cea proprie maimutelor, imitatia. Cel care insa isi alege singur planurile foloseste toate facultatile sale. El trebuie sa-si foloseasca spiritul de observatie pentru a vedea, rationamentul si judecata pentru a prevedea, capacitatea de actiune pentru a aduna materialul necesar deciziei, discernamantul pentru a lua hotarari, iar odata ce s-a hotarat, fermitatea si autocontrolul pentru a-si respecta hotararea luata. El face apel la aceste calitati si le exerseaza exact in masura in care conduita sa este determinata de propria judecata si de propriile simtaminte."
Spuneam cuiva aseara ca daca e vorba de alegeri, eu am impresia ca as prefera sa platesc pe altcineva sa aleaga pentru mine sau sa dau cu banul, ceea ce e acelasi lucru, dar gratis.. dar nu, se pare ca nu merge asa. Azi sunt convinsa ca nu, chiar nu merge asa si constat ca in multe si destul de multa vreme am folosit mai mult facultatea maimutelor.
E vremea sa fiu om.
despre libertate
nu-i venise vremea. sau era sa renunt la a o mai citi, totusi a treia oara e cu noroc. si e plina de idei bune, din alea logice si cu sens. n-am sa insir aici prea multe, le mai cern in capul meu, le mai leg, fara voia mea, de altele, le mai uit, le mai implementez.
la film, blindata cu masca si ochelari, a fost o experienta. povestea dune merita vazuta, pe ecran sau direct in imaginatie, e o poveste pe frecventa mea si sa-mi placa era firesc. multe metafore si intelesuri cu tenta filosofica. fear is the mind killer. when the fear is gone, only I will remain.
inceput
/numai timpul impartit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa/
e greu azi sa-mi adun gandurile (sau ar trebui sa zic lene?) si sa le formulez in cuvinte. am citit ca haosul (in anumit context) se traduce si in invatare. am mai auzit si ca invatarea e intotdeauna eliberare. si ziua e abia la inceput.
bucurie
am vrut initial sa scriu fericire. dar e despre bucurie. simt ca invat bucuria tot mai des in ultima vreme. azi am primit si am trait multa, de la toamna asta minunata, de la oameni faini, de la mine si toate impreuna. multumesc. as vrea parca sa-i aflu secretul sa pot imparti cu toata lumea. dar nu e asta treaba mea. bucurie sa tot fie! plus oameni care sa o primeasca.
somnul si despre acum
m-am trezit iar la 2 dimineata, ce-o fi cu alarma mea biologica de la ora asta, ma intreb. dar cele opt ore de somn totale pare ca au facut minuni. genunchiul nu mai doare, deloc. si starea de bucuria a revenit. reimprietenirea mea cu somnul are deja vechime, dar descopar iar si iar cate magii poate face, cate vindeca si repara fizic, emotional, energetic.
alte magii vin de la prieteni, la pachet cu alte intrebari. de unde si cum am facut sa am atatia prieteni? nu m-as fi imaginat vreodata ca o persoana cu atat de multi prieteni. fara sa numar, imi pare ca n-am timp sa ma vad cu toata lumea, desi de luni bune s-ar zice ca am tot timpul din lume. sau poate de la timp vine perceptia, nu de la prieteni. ma numesc norocoasa si inca o data afirm ca descoperind mai multe, pare ca stiu atat de putine.
mai vorbeam azi si despre trecut sau alegeri pe care nu le-am facut. sau mai bine zic alegeri pe care le-am facut. poate influentata si de altii intr-o oarecare masura, dar am ales eu. sunt ale mele, m-au adus aici si acest aici e posibil sa fie mai pretios decat orice altceva. aici egal cu acum.
incotro?
o saptamana carusel de emotii am avut. tristete, incredere, dezamagire, griji, bucurie, frica, mai multa bucurie, au aparut apoi s-au dus. aseara ma gandeam cu mirare cum vin unele zile asa, cand nici nu te astepti. alea bune. dar si celelalte vin la fel. posibil ca ar trebui sa mai mut atentia de pe prezent, de pe mine si de pe gandit. dar incotro? oriunde m-as uita, tot la mine ajung, tot la prezent, tot la gandit. asadar, acum mai vreau dealuri colorate cu soare si companie din cea mai faina. mai vreau si locul ala cu sens, dezvoltare si invatare. mai vreau si catarare cu lectii si bucurie, mai vreau munti si familie draga, mai vreau iubire si zambet. prea multe? chiar nu.
diverse
m-am trezit dezamagita. m-am intrebat oare de cine sunt dezamagita, de mine? puteam mai mult? intotdeauna putem mai mult, desi eu zic ca am facut destul de mult. sa fie de la ceilalti, dezamagirea mea? ca nu ma aliniez cerintelor lor, ca le-am acordat prea multa valoare. poate ca e putin din toate, poate ca nu e niciuna, de fapt.
dezamagita cum eram m-am adunat si a venit si cheful de invatat la gandul ca azi ies putin la soare, la o plimbare si la un hamac in parc. cu zero motivatie si zero disciplina, un pas am facut si azi.
be a full moon
aruncand-mi privirea pe geam, am zarit-o si toata tristete pe care o simteam s-a dus. be a full moon, mi-am propus candva, fara vreun inteles anume, m-am gandit ca o sa ii dau eu sensurile potrivite de fiecare data cand voi avea nevoie de unul. azi ar fi: ofera lumina. indiferent de ale mele lupte si intelesuri create in imaginatie si proiectate in viitor, luna isi face treaba ei, reflectand lumina. poate asa si eu trebuie doar sa-mi fac treaba mea, traind. cu toata tristetea si vulnerabilitatea, traind totul asa cum vine, cat de luminos pot.
how we learn
azi mi-am inceput ziua terminand o carte - how we learn, stanislas dehaene. in scoala, impreuna cu tot sistemul ei, acest proces al invatarii l-am trait cu totul altfel. mi-am amintit de ce nu am vrut dupa facultate sa mai invat in mediul asta organizat, sau cum am renuntat la modulul pedagogic de teama ca nu cumva intr-o zi sa ajung profesor.
alta carte, terminata aseara - quiet, susan cain - aminteste de modul in care cultura extrovertirii e promovata, recompensata in scoala si societate. cateva instrumente utile mai ales pentru introvertiti: gaseste un proiect personal, ramai fidel naturii tale, creeaza in viata cotidiana cat mai multe nise de refacere, iubirea e esentiala, sociabilitatea e optionala, nu uita sa te pui in lumina potrivita, petrece timpul liber asa cum iti doresti, nu asa cum trebuie, exista mai multe feluri de puteri, secretul e sa o folosesti bine pe cea care ti-a fost daruita, tine minte ca aparentele inseala.
revenind la invatare, anumite carti dar mai ales aplicarea si experimentarea pe propria piele, in procesul meu actual de invatare, mi-au dezvaluit cateva dintre unelte, unele mai putin intuitive: atentia, angajarea activa, error feedback-ul si consolidarea prin somn si automatizare. masina asta miraculoasa, atat de fragila si atat de puternica, vine fara manual.
etape noi
Ziua de luni a adus un raspuns, negativ, totusi binevenit. Nu l-am dorit in vreun fel, inca de atunci am observat ca a lipsit ceva si din partea mea si din partea lor. Pot acum doar sa ma intreb ce am de invatat din asta si sa invat.
N-ar trebui, poate, dar raspunsul de maine il visez pozitiv. Acolo si din partea mea, si din partea lor, daca ceva a lipsit, as vrea sa am ocazia sa repar. Si ma pregatesc sa primesc. Raspunsul, fie cum o fi el.
paralele
Ca dintr-o alta dimensiune, am revenit la butoane. N-a fost paralela, ca n-am pierdut legatura cu prezentul, ci oarecumva diferita fata de rutina mea cea noua. Poate ca e sanatos sa improvizezi si sa te abati cateva zile de la normal. Observi, daca esti atent, ce s-a mai schimbat pe la tine, observi, daca esti atent, ce s-a mai schimbat si pe la altii, raportand tot la tine. In ultima perioada parca inchid cercuri, cum ar zice M. Adevarat ca e totul numai in mintea mea, dar fac adesea paralele cu trecutul, cu 'eu' din amintirile de ieri. Nu constat ca e mai bun drumul asta al meu, acum, din comparatiile astea, constat ca il parcurg cu alta relaxare. Si aflu ca din afara se vede despre mine tot asta.
Oare de ce sunt curioasa, inca, de cum se vede totul din afara? Un drum care la inceput de an ma gasea convinsa ca mi-e 'foarte bine', m-a gasit ieri acceptand ca mi-e 'mai bine'. Diferenta e ca acum nu mai sunt convinsa. Nu mai sunt in niciun fel, sau asa as vrea sa ma declar. Incerc sa ma mentin deschisa. Si-i asa de minunata natura de toamna cand se destrama toata ordinea copacilor, aparent. Frunzele nu plang la despartire, copacii nu sufera cand vine vremea sa le lase sa cada. Sa vad frumusetea din procesul asta, sa invat mai mult de la ea, padurea, natura, lumea, primesc.
vineri 15
vinerea se pleaca la munte, din nou;
vechi obiceiuri merita pastrate
mai ales toamna;
mi se face un chef teribil
de padure in toate culorile ei;
ceata magica peste codrii;
cu ploaie cuminte
si liniste peste sate;
printre frunze ude
nuci adunand;
pas mare cu pasi mici
descopar ca extraordinarul e de fapt foarte ordinar, doar cum il interpretam conteaza si in detalii sta toata diferenta. cu atentie, in orice lucru gasesti extraordinarul. atentia ar putea fi cheia multor usi.
plimbare
din motive de somn putin, azi scriu cu masura; cum ieri le-am impletit frumos pe toate, am adaugat o plimbare fara alergare cu trenuri si bezna in halte. intalniri neasteptate, prietenie plus nopti aproape albe;
am plusat azi cu rasfat, planuri, idei si oportunitati, momente imbracate in putin haos si invatare; pamant neimblanzit a scris jhumpa lahiri; afara ploua zilnic, eu tot senina raman;
maine ar putea fi din nou o zi mare. orice maine poate fi o zi mare, dar mainele meu de acum e cel mai pretios maine cand il fac mainele de azi. left join, right join; pe curand, senin sa impartim;)
ano_timpuri
toamna asta se numara testele
octombrie e despre examene
interviuri, din astea
din ce-am plantat in gradina
multe s-au prins
am rarit buruienile
am dat drumul la soare
am sapat in ploaie
si-am fost acolo
prezenta
un lucru e sigur
toamna asta imi place
momentul sa culeg
roadele verii
acum
împletituri
relaxarea cea de ieri
a impletit atentia de azi
maine va fi cumva
intre ele
dupa ele
peste ele
impletituri firesti
eu asta am de gand
a face
neața bună
cum sa prinzi trenul cand nu ti-ai luat timp suficient pentru surprize: prima surpriza, uiti sa schimbi la dristor, ca nu vezi statia. a doua surpriza, metroul mai sta pe ici pe colo, nu face chiar 2 min intre statii cum calculezi tu. a treia surpriza, ce bine ca in romania trenurile nu pleaca chiar la fix. si ce bine ca in sfarsit alergi, dupa o saptamana in care ti-ai propus, dar n-ai facut nimic in sensul asta.
intenție
pe un colier
la gâtul unui copac
zâmbete
înșir
după 5 luni
de nou drum
afară-i toamnă
observ
iar calea asta
în interior
o primăvară
mi-aduce;
teste si lectii noi
Revenind la emotii mai potolite, azi am primit primul telefon pentru un job de java. Ieeei. Si emotiile iar au scapat de sub control. Dupa ce am inchis, evident.
Si-am mai facut si un test interesant, tot pentru un job, in care am descoperit printre altele ca sunt in afara tiparelor la capitolul emotie, generozitate si asumarea riscurilor.
Si ca lucrez la fel de serios pentru toate sarcinile, indiferent de recompensa; si ca evaluez majoritatea situatiilor ca fiind corecte; si ca tind sa iau decizii bazandu-ma pe instinct; si ca aplic solutii familiare si nu experimentez metode noi; si ca nu sunt tulburata de greseli si trec usor peste ele; si ca am o abordare concentrata si consecventa in activitatile mele.
Intre toate astea am mai exersat putin lucrul cu stream-uri si s-au mai luminat niste notiuni, am mai observat, din alte teste ca inca nu stiu multe dar si ca stiu multe.
Apoi am iesit pana la piata: struguri, prune si nuci. Mai citesc putin despre introvertiti, mai scriu cate ceva aici. O zi de joi ca oricare alta, as zice. Mai aveam de rezolvat taskul ala cu metoda care sterge ? si toate caracterele de dinainte de ? dar mai e si maine o zi. Tot buna, ca oricare alta.
ceva, altceva
Sa fie totul clar.
Vreau bani, vreau ordine, vreau rutina, vreau colegi.
Intentia de azi e sa ma angajez asap.
Vreau bani, vreau ordine, vreau rutina, vreau colegi.
Intentia de azi e sa ma angajez asap.
marti // soare peste pedale
Cu intentia de a ma trezi azi la 7, m-am trezit la 5.
Fara intentia de a avea o zi deosebita, am trait timp fain prin oras.
Cu si fara intentie, am strans oameni dragi pe sub frunzele toamnei.
Fara intentia de a avea o zi deosebita, am trait timp fain prin oras.
Cu si fara intentie, am strans oameni dragi pe sub frunzele toamnei.
Natural Vacaresti cu soare si doi serpi intalniti pe poteci.
Lumina dupa-amiezii coboara peste parcurilele orasului.
Hamac colorat cu prieteni, cand se lasa seara in pedale.
tristetea, ea, iubirea
Multe lectii invat in ultima vreme de la C.
Cateodata pare ca este o oglinda inapoi.
Altadata pare ca este o fereastra inainte.
Inca o duminica frumoasa s-a asezat pe nepusa masa. Totusi, aseara ma lovise tristetea gandind la draga de ea. Initial m-a surprins. Oare de ce tristete, m-am intrebat. De ce se tot apasa butonul asta, cand zilele cu ea sunt pretioase, cu prezenta, cu bucurie. Si-a venit si raspunsul. Initial m-a surprins si el. Dar era un raspuns. Asa ca l-am primit.
Cand sunt asa cum sunt, e de ajuns si e chiar mai mult. Nu e nevoie sa demonstrez, nu e nevoie sa dau mai mult, nu trebuie sa fiu mai vesela, mai atenta, mai haioasa sau in vreun fel anume. Doar sa fiu acolo si totul se construieste. Si iubirea, fara imbratisari, pupici sau declaratii complicate, nu tristetea, era cea care ma lovise.
deschis / in soare deschis
Undeva in trecut, este o zi in care am inchis o poarta. Poarta catre ce simt. Pot acum sa ma-ntorc, amintindu-mi, la ea. Eram trista, era dureros si mi-am zis atunci ca eu n-o sa mai simt, ca gata, eu nu mai vreau sa simt. Si-am inchis, n-am vazut ca se poate. Si-am inchis, n-am stiut ce-am inchis. Eram un copil.
Azi deschid. Deschid ce n-as mai inchide vreodata. Deschid poarta aia, deschid si fereastra care s-a format langa ea intre timp. Si simt. Si-adesea pot sa privesc totul asa cum e, fara eticheta, fara bine si rau, fara frumos si urat, fara gresit sau corect, fara al meu si al vostru. Totul e doar asa cum e.
orice carte citita / plina de intrebari
Alegeri. Sau cum sa fac din cele mai grele activitati, ceva simplu. Sau de ce a alege este ceva atat de greu cateodata. Cine n-ar prefera sa stie cum sa faca alegeri. Cu inima, cu mintea, cu banul?
Eu ma gasesc inca prinsa intre ultimele doua si recunosc ca adesea aleg sa deleg, adica sa dau cu banul. Si observ ca din tot ce scriu apar noi si noi intrebari, raspunsuri cam deloc. Poate e si ceva bun in asta. Sa te intrebi si sa nu stii sau sa stii si sa nu te mai intrebi?
Exista alegeri. Orice alegere poate aduce ceva bun la un moment dat, chiar daca initial pare ca a fost alegerea gresita. Valabil si invers. Asta aleg acum.
despre azi n-as putea scrie maine mai bine
Recent, am primit o intrebare la care am crezut ca stiu raspunsul. "Am crezut" asta este un verdict pe care incerc tot mai adesea sa il evit. Pentru ca a crede, elimina oarecum alte variante posibile, sau daca nu le elimina, le da oricum sanse foarte mici sa mai poata fi considerate valabile.
Revenind la intrebare, era ceva de genu: cum gasesti motivatia, cum faci sa ramai motivat? Si raspunsul pe care am crezut a-l sti: nu motivatia e raspunsul, disciplina e. In continuare ma tot gandesc, nici disciplina nu e raspunsul. Sau, ma rog, nu raspunsul meu. Oricum, raspuns valabil universal nu prea are nimeni. Sau daca are, are unul care poate n-a fost suficient testat.
Si totusi, cum faci sa ramai motivat? Poate ca inainte de toate ar fi cazul sa recunosti ca motivatia nu e un proces continuu. Daca esti motivat numai 3 zile din 7, se mai cheama ca esti motivat? Eu zic ca da. Poate ca motivatia e doar un instrument care trebuie inlocuit adesea cu altceva. Cu disciplina, cu distractia, cu relaxarea, in functie de moment.
Credeam despre mine acum cateva luni ca stiu sa-mi gasesc motivatia, sau cand nu o mai gasesc, cum sa ma intorc inapoi la ea, cum sa ma pacalesc ca sunt motivata si atunci cand, poate nu sunt. Ei bine, am renuntat intre timp la asta. Nu mai caut si nu ma mai folosesc de motivatie.
Daca chiar vrei sa faci ceva, n-ai nevoie de motivatie. Faci si gata. Daca ai nevoie de motivatie sa ajungi undeva, poate nu e locul ala in care vrei sa ajungi. Si daca ajungi, cel mai probabil nu va fi asa cum crezi tu acum ca va fi.
Asa ca pentru ce atata lupta cu motivatia? O las mai bine intr-un coltisor la vedere, ca tema de gandire pentru alta data.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)