si fac ce fac.. cu pasiune

am unele momente de nebunie admisa.
e-o nebunie cu pasiune, din ganduri, din aripi si din culori.
albul.
este iarna culoarea mea de suflet.
culoarea mea de nebunie.

albul e pasiunea mea secreta. si se stie.

ninge. iar(n)a ca'n povesti.

m-asteapta o iarna plina!
am gripa. si astfel, prima zapada ma bucura de la distanta.
nu-mi scartaie pe sub picioare, ca altadata, neaua alba,
nu mi se sparg de fata fulgii..
usor, imi canta vantul, de pe munte,
chemarea din poveste,
povestea mea de iarna.
la geam nu-mi ninge, dar de mult astept o iarna ca'n poveste,
si-ncep sa vad cum vine.. iarna mea!

noua mea achizitie este un panda verde.. plin de viata si de tepi.

nu. nu este vorba de ursuletul de plus (nu am ursulet, doar o testoasa inteleapta care ii tine locul o perioada nedeterminata).este cactusul meu. preferat pentru tepii lui de 4 cm. foarte util, de altfel, pentru a face acupunctura nervilor mai excentrici. ;)

vino, iarna! vino, draga!

mi-am scapat piciorul pe covor si
m-a agatat de piele.
degetele nu le mai pot lua inapoi,
m-a prins de suflet.

acum chiar vreau.

cu un picior pe covorul fermecat
astept cerul sa se verse.
sa pot pleca in zbor.
destinatia, sincer, nu prea conteaza.

vino, draga, eu am in vene un dor de zbor!

am un drum. ce fac cu el?

„Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne departeaza de lume ne departeaza si de noi insine.” Octavian Paler

mi-a zis odata cineva..

cred ca oricine rasfoieste scurta ta "biografie" poate regasi o parte din el insusi acolo. Imi pare ca tu cauti sa dai vietii un sens, asa cum, ar trebui sa facem fiecare dintre noi. Cea mai verosimila solutie e intotdeauna cea mai simpla, adica sa-ti gasesti "centrul" sau "axa"; anume acel "ceva" care poate fi: o lucrare intelectuala, un om, o misiune, in jurul caruia trebuie sa orbiteze toate trairile tale, actiunile, manifestarile, gandurile, energia. Un singur centru.

concluzia: caut centru sa-mi lumineze haosul!

chiar vreau, iar toamna-mi prinde bine

visez la o alta casa..
o casa alba cu ferestre mari si idei bune.

ferestrele le-am imbracat cu perdele verzi si draperii maro, iar doua plante-flori, de alaturi, incearca zilnic sa le eclipseze culoarea. am si un fotoliu de paie unde citesc fel de fel de povesti. povesti cu oameni care lupta, care au incredere in prieteni, povesti despre viata si povesti de succes..

imi beau ceiul seara, in balcon, invelita in paturi, inconjurata de toate ideile bune de prin casa.. sau ies la plimbare sa adun frunze uscate de artar.. sa le imprastii pe masa si sa n-o pot alege pe cea mai frumoasa..

pe covor imi place sa ma-ntind, sa-nchid ochi si sa ascult marea.. din scoicile pierdute printre carti. n-am multe carti. am citit undeva ca o singura carte este de-ajuns, daca stim s-o citim cum trebuie. o carte are-n randuri atatea alte carti. asa ca n-am inca prea multe carti..

in casa mea nu-i nicioadata liniste, chiar daca..
e cel mai cald si linistit camin pe care l-as putea avea.

l'eroe.. momentul meu de azi

e che nessuno si permetta di chiamarmi eroe
l'ho fatto per motivi solamente miei
sono troppo diverso dai vostri eroi
l'ho fatto per me, non per voi
l'ho fatto perchè non l'avreste fatto voi
- mercanti di liquore -

into the wild

wind in my hair, I feel part of everywhere
underneath my being is a road that disappeared
late at night I hear the trees, they're singing with the dead
overhead...

leave it to me as I find a way to be
consider me a satellite, forever orbiting
I knew all the rules, but the rules did not know me
guarantee - eddie vedder

cel mai bun mod de a prezice viitorul este sa il inventezi.

in the name of the father.. un film care chiar merita vazut.
oricat ar fi lumea de rea si de nebuna.. oricat ar fi multi dintre ei (ei = poporu' asta de prosti) de idioti.. asta mi-e tara, poporul meu de aur.. si n-o pot eu schimba.

cautam mereu circumstante atenuante, cautam mereu sa dam vina pe altcineva, ne tratam cu ideea ca se putea mai rau de'atat.. modelul asta il folosim de fiecare data, si intotdeauna vom ajunge in acelasi punct, la aceleasi regrete si consolari atata timp cat nu avem taria si nu luam hotararea de a iesi din sistemul asta stricat.

gasim intotdeauna motive pentru a ramane pe loc, lucru care ne distruge, incet dar sigur.. ne trage in noroi, ne obisnuieste cu sistemul, ne face sa ne simtim inadaptati, sa ne consolam cu regrete si scuze..

n-am vrut niciodata sa ma las prinsa in cercul asta derutant, toate ideile mele bune, multe dintre crezurile si principiile dupa care traiam s-au ascuns, undeva in spatele meu.

am crezut dintotdeauna ca se poate mai bine, nu ca se putea si mai rau.. am gasit de cele mai multe ori puterea sa plec, sa las in urma locuri unde mi-era bine pentru altele unde putea sa-mi fie si mai bine.. pentru ca am crezut mereu ca daca eu nu vreau si nu fac ceva pentru asta cum mi-ar putea fi mai bine?

singurul adevar, pe care trebuie sa mi-l tatuez in palma, sa nu-l mai pierd, este ca risc sa-mi risipesc partea cea mai buna, risc sa ma pierd in mediocritate si sa ma aliniez inevitabil intr-un mars spre vise neimplinite, spre esecuri si spre o lume a invinsilor, daca nu am curajul de a risca. fara sa risc nu voi inainta niciodata.

nu toate visele ni se implinesc. nu pentru ca n-ar fi posibile. ci pentru ca nu stim sa luptam, cum luptau odata marii conducatori de armate si tari.

cu pasiune, curaj, perseverenta si nebunie.. viata e chiar frumoasa.

nu mi-am dorit niciodata sa plec din tara asta, pentru totdeauna.. pana in dimineata asta.

dar mai am lupte de castigat aici.

guilty pleasure

pentru ca dimineata nu mai stau la tigara cu voi, imi fumez partea mea.. juma' de tigare, pe balcon, seara.. insotita de cantecul lui socaciu ( la un ceai)..

imi place sa-mi rezerv cate-o tigara.. mai tare sau prea usoara din pachetele prietenilor..

niciodata nu mi-am dorit o viata lunga.
mirosul de tutun ma duce cu gandul departe. uneori ma visez pe o alee de langa fabrica de tigarete, vestita odata pentru tigarile carpati ce se faceau acolo.. alteori ma prefac ca nu mai sunt nefumatoare, fara sa ma mint, fara sa ma ascund.

mai am jumatate si-am s-o astept pe rex..
sa-i pot rapi o alta tigara.

fobie din copilarie

mi-era frica, cand eram copil, de frasinul din capatul drumului.
imi petreceam fiecare vacanta de vara la tara.
seara sau noaptea, cand ma prindea la bunica, devenea o adevarata provocare.
aveam nevoie de tot curajul pentru a porni, singura, spre casa (care se afla doar la doua case distanta) si ultimii 30 metrii parca-i zburam.
era un copac inalt si puternic.
acum stiu ca sansele sa se prabuseasca peste mine erau practic inexistente.
dar atunci mi-era teama sa nu-mi cada, noaptea, in cap, copacul acela mare.

nu-mi mai e frica.. acum, dar nici copacul nu mai e acolo.
l-au taiat de cativa ani.
si-un frate de-al lui, mai tanar, s-a trezit sa creasca mai la vale, la mine in gradina, chiar langa drum.
ma intreb daca atunci cand el va fi mare, vor mai exista copii carora sa le fie teama noaptea de frasini.

poteca spre sat..

un copil cu multe vise..

eram copil si-aveam atatea vise..
umblam desculta vara, pe drumul plin cu pietre;
urcam in toti copacii, dar preferam ciresii;
si in plimbari pe dealuri, sub soarele lui august,
fugeam de libelule, lacuste zburatoare..
iar fluturii veniti
sa guste, in fiecare seara, nectar din floarea noptii
ma speriau teribil.

iubeam ploile repezi, cantecul vantului prin frunze
si mirosul ierbii abia cosite.
stiam ce ora este dupa umbra
si aveam timp, ziua intreaga, pentru toate.
eram copil si-aveam atatea vise!

acum stiu.. nu timpul ne imbatraneste
ci visele in care uitam sa mai credem.

priveste deci, fara pretentia de a pricepe totul.

in fata amintirilor suntem egali cu zeii.

Octavian Paler spunea: “ Se pare ca acesta e singurul destin: ceea ce tinem minte. “

asa-mi zic azi..

Omul care are rabdare sa nu se razbune imediat, ori te iarta, ori se razbuna cumplit. John Ford

Timpul exista pentru ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp. Albert Einstein

Ideea libertatii nu este decat raportul dintre o cauza inteligibila si efectul ei fenomenal. Immanuel Kant

criza acida sau un pas inapoi

realizez, in putinele momente de sclipire pe care le mai am, ca ma pierd mult prea des si tot mai adanc in banalitate.. nu mai am forta destula sa mai vreau lucuri noi, nu mai am vointa sa lupt pana la limita...
nu mai sunt in stare nici macar de plimbari prin natura (din acelea adevarate, de cel putin 12 ore lumina)..

si-i trist ca nu mai am nici pofta sa ma mai lupt cu mine si morile mele de vant.

ziua verde, cea de ieri

o idee buna.
becuri, neoane, telefoane.. toate (trebuie) reciclate!
si pe langa ele, o multime in cautare de perechi de sunete, sentimente ascunse in spatele lor, versuri si mesaje..
si bere, bere, bere.

timpuri noi.. surprinzatori!
zdob si zdup.. tot asa cum ii stiam, poate chiar mai mult.. cu ritm si pasiune.
si pheonix.

frumosii invinsi

lucrul cel mai original din natura unui om este adesea latura lui cea mai disperata..
-ma schimb, sunt aceeasi...
era un dans al mastilor si fiecare masca era perfecta caci fiecare masca era o fata reala si fiecare fata era o masca reala..

perspective sau franturi dintr-o taverna

amintiri din copilarie (aniversare)

amintiri din copilarie (vrancea)

n-am chef de revelion

toata lumea are-n cap numai vacante. vacantele lor. uni's veseli ca pleaca, altii tristi cand se-ntorc.. inca o confirmare a faptului ca numa' eu mi-s normala.
pentru ca mi-ar fi bine si sa plec si sa ma-ntorc. si n-as plange dupa o saptamana de vacanta reusita. n-as plange dupa!

da' na', asa sunt eu. nu tu.

avem si-acum vise comune.

in seara asta stau cu jan. sau mai bine zis jan sta - cam trist - sub televizor, iar eu - cam plictisita - langa monitor.

impartim aceeasi camera si visam amandoi la o plaja unde-am putea sa simtim nisipul printre degete si sarea uscata pe piele.
amandoi vrem la mare, chiar daca el - fericitu' nu stie ce vrea!

sambata nu este ziua noastra norocoasa.
noi doi ne intelegem doar pentru ca avem in comun o dorinta.
si, momentan captivi, n-avem decat sa asteptam pe cineva care
"sa ne deschida usa".

ascult tavi lazar

frumoase cantece are!
si-mi aminteste de iasi, de taverna si de vremuri frumoase, de zile in care puteam sa dorm mult. pentru ca aveam voie sa-mi iau liber de la cursuri.
imi mai aminteste de nopti aproape albe cu perechi, perechi de timisoreana, de momente intre prieteni dragi, ramasi acolo si parca, ramasi undeva in timp.

ma minte ideea ca acolo toate mai sunt ca atunci.

si-mi pare asa departe fericirea aceea. si-mi pare, acum, atat de frumoasa! bucataria cea mica din alexandru era mai calda decat toate "mai marile" bucatarii din timpuri noi sau nerva traian; din balconul apartamentului 40, chiar si fara plopii lui din decor, imi placea sa privesc zi si noapte orasul, iasiul; iar de sonerie - discreta cum era ea, chiar daca de multe ori m-a umplut de nervi, cand asteptam pe la usa inchisa, pentru ca nu-mi mergea cheia si din bucatarie, lumea ce 'sta' la o tigara n-o auzea nicicum - mi-e cel mai tare dor..

cine esti, sa fii tu o aripa?

sunt libera!.. si imi place.

iubesc. libertatea mea. si nu sunt.
in stare sa o sacrific. pentru nimic.
poate de-aici. si nebunia.
nici la ea. nu renunt!
nu am. lanturi care. sa ma lege de nimic.
si de nimeni.

uneori imi e dor.
de lucruri care nu pot fi.
de.scrise in cuvinte.

sunt ciudata. dar. imi pasa.
imi place. marea. toamna si din cand in cand. ma simt.
singurul om normal.

in lumea asta. intre timp astept.
sa se intample. ceva!

sunt dependenta.

de fericire, de lucruri simple, de zambete, de muzica, de prieteni, de natura, de dimineti cu putin soare, de ploile de vara, de mersul cu trenul, de plimbarile lungi prin iarba, de padure, de inceput de mai in mare..

de alergat prin ploaie, de tei, de cafeaua calda de dimineata, de carti, de priviri, de piersici aproape dulci, de filme politiste, de noptile cu luna, de linistea de la tara, de inghetata de vanilie cu biscuiti, de mere crude, verzi..

de natura, de scris.. (nu pe blog), de lalele, de culori, de soare, de vise frumoase, de nebunie, de visine, de zilele de joi..

de verde..

de umbra de nuc, de parfumul de mosc, de salata de rosii, de libertate, de foarfece, de apa rece de rau, de ferestre,

de adevar..

de fulgere si tunete, de gradini cu multe flori, de dor de duca..

sunt cristina si sunt dependenta.
si nu ma tratez.

ceva nou sub soare?

ma declar oficial dependenta de Mad Men. (a drama about one of New York's most prestigious ad agencies at the beginning of the 1960s, focusing on one of the firm's most mysterious but extremely talented ad executives, Donald Draper.) vad si revad cele 3 episoade ale noii serii.. si curand ma apuc sa revad si sa vad prima serie.. bune idei, bune personaje, bune mesaje.. ce mai, toate cele bune!

si ce-i mai important e ca ma face sa uit de caldura, de mare si de vacante alpestre.

no, bine ca plec!

m-am plictisit, am obosit sa respir praf.
timpul, paralel, imi face semne
s-o iau la dreapta, sa ne regasim.
fac stanga-mprejur si
dau nas in nas cu ireversibilul:
- te caut de mult, acu' te gasesc?
- no, bine ca plec!

"suspiciuni" sau "privesc in gol, alerg pe loc, ascult la minim"

o fi de la caldura sau pur si simplu ma pierd definitiv.. dar nu mai pot sa scriu cum o faceam odata.. cu spor, cu dor, cu spor.

m-a cuprins o tacere sinistra, numa' pe exterior, care nu mai vrea (si pace) sa plece si fac tot felul de liste inutile, nu planuri, nu vise.. doar liste.

si devin tot mai dependenta de numere impare, pe care nu le pun la loto, din principiu, ci le fac cadou timpului.

insomnie tulburata.. de valuri si ploaie

sunt dependenta de zgomot, de zambet.. si totusi de la o vreme traiesc eroic cu mai putine.. intr-o liniste care ma provoaca la insomnie.

dar am nevoie de somn! pentru ca nu mai stiu sa visez cu ochii deschisi si nu mai pot sa vad decat noaptea. vreau zile cu dimineti, seri si nopti, vreau soare cat se poate de lipsit de grade.. pentru ca (zic eu) toate mi se trag de la lipsa de aer rece, vant sarat si valuri tacute.

si tot astept toamna, anotimul meu de mers la mare.. vara marea nu-mi este buna la mal.. isi pierde vremea in larg si pe maluri straine (straine de lume, orice lume), pentru ca nici ei nu-i plac cocalarii needucati, muzica proasta si lipsa de maniere.

toamna si primavara stiu s-o gasesc, prin ploaie, din nisip, plina de alge abandonate, de scoici ude, la o cafea cu mult zat, desculta si fericita.

Maiden.. a meritat!

simt nevoia sa spun tuturor celor care nu au ajuns la Maiden ca au pierdut cel mai tare concert ever! si nu doar un concert.. un vis implinit, cel mai frumos ..

asa da! asa mai vreau!

cuvinte potrivite pentru postu' asta n-am si nici nu caut.. pentru ca momentele de fericire nu se spun, se traiesc!

unu si cu unu fac mai mult ca 2

azi port un zambet pana la urechi si-as vrea sa lupt cu morile de vant. sa-nsemne asta ca am o zi buna? cum altfel, decat buna, poate fi.. o zi de joi? singura veste rea.. dar rea cat toate cele bune, e ca nu mai ajung la Shoni s-o vad pe Ada (a se citi Ada Milea), sa-mi zica ea de Don Quijote.. sa-mi cante ea de insula, de fericire, de iubire :(

"tradare, tradare, tradare..
pentru tradare in iubire nu exista-ndurare!"

"cititorule, as fi vrut sa scriu pentru tine cea mai frumoasa poveste, dar povestea seamana cu mine, iar eu am o viata de hartie, in mine nu exista nimic in afara de tot ce scrie.. scriu, rescriu si scriu , rescriu si scriu si scriu, rescriu..
ar cam fi timpul sa plecam.. ar cam fi timpul sa luptam.. ar cam fi timpul sa salvam ce se mai poate salva.. sa razbunam ce se mai poate razbuna.. sa visam ce se mai poate visa, sa vindecam ce se mai poate vindeca..
-sancho gloria ne cheama, la lupta! sancho, nu se discuta!
-eu sunt un om pasnic, mi-e frica sa nu mor si daca plec de-acasa o sa mi se faca dor.
-sancho, nu fii nepasator, asculta durerile lumii cum striga:
-ajutor, ajutor, ajutor!
- spune-mi ca vii.. dar daca nu vii, sigur singur parasit si trist, undeva voi muri..

dar tine cont ca undeva.. o insula asteapta sa fie a ta.. trebuie doar s-o gasesti.. s-o cuceresti.. s-o stapanesti!.." pentru varianta audio.. merita sa cumperi albumul! pentru varianta scurtvideo click aici ...

am un dor ascuns.. care ma apuca adesea de picioare si urechi..

de ceva vreme fac trafic cu:
melodia aseara vantu' batea,
gradina cu visini
si intamplari adevarate cu strigoi..

cine-ar fi crezut una ca asta?
.. curand am sa ma apuc sa vand frunza la caini..

diversiune

fara miza, fara tinta si fara rasplata, vreau sa plec pe jos, cu trenul, cu bicicleta, cu motoru sau cu masina intr-o cursa nesfarsita. sa-mi fac ordine in ganduri si sa-mi schimb dependentele..

intre timp, incerc sa ma multumesc cu ceva muzica buna. somewhere back in time.

raul se taie intotdeauna din radacina

dupa ce am reusit sa tai, cu succes, temperamentul dificil al parului (de neinteles in ultimul timp) si pielea aratatorului de la mana stanga, m-am hotarat sa pun in cui pofta asta nebuna de a manevra arme albe.
ma pricep 'trist de bine' sa ranesc si fara ele.

o problema

sambata m-am trezit cu multi nervi si ca sa-mi treaca mi-am taiat parul (simplu si eficient).

chiar daca nervii nu erau din vina mea, rezultatul imi apartine. nimic spectaculos in solutia aleasa. poate doar faptul ca a trebuit sa-mi cumpar, in sfarsit, o foarfeca.

cateodata n-am tip de nebunie

dac'as avea o insula... vecina cu africa..
la fiecare trei luni s'astept cate'o tornada.. in nisip, sub nisip.
as putea sa renunt la inghetata (intre 2 biscuiti) cu vanilie.

nimic

azi n-am idei, doar o cana de cafea si ceva dureri musculare, plus o pofta zdravana de capsuni salbatice de pe dealurile vrancei.

good music & books

bookfest azi.

mi-am facut drum printre carti. mai mult pentru muzica.
au fost si altii, dar luna amara o vanez de mult. (a se citi o caut)
asezati pe nisip (a se citi mocheta), la distanta regulamentara de sute de carti pentru copii, fara dictionare, o parte cu ceaiul, o parte cu pipa.. toti asteptand sa citim, printre randuri, macar un rosu aprins.

luna amara e o calatorie. deloc solitara, doar solidara cu tine.. cu tot ce ti-a ramas neinvins, viu si liber (parerea lor).

luna amara e o carte (parerea mea).
jurnalul propriei persoane. scrisa de ei. ascultata de lume. traita de tine.

azi mi-am luat sapte carti si o calatorie. toate cele mai bune.

ps: traiasca ardelenii, ca fac ce fac si tot dau cea mai buna muzica.

stare de.

fara cercei. in liniste. azi port doar 'freelove'
........
and Im only here to bring you free love. lets make it clear that this is free love, no hidden catch, no strings attached, just free love...

Unde sunt aripile tale? aripi care atat de mult imi placeau mie.

gaseste calea catre tine din ochi celorlalti.
priveste drumul spre lumina pasind pe dupa umbra lumii.
fereste-te de ochi inchisi si de apusul (sperantelor) oricui.
zambeste soarelui in zori, mangaie-ti ziua cu lumina.

pasteaza-ti sufletul de flori si nu lasa marea-n gradina, ca sarea-i buna pentru viata, da' nu-i lumina.

ganduri noi, mai vechi (2)

Sunt o stanca la marginea marii.
Esti un val inspumat la picioarele mele.
M-atingi, suntem una.
Un val lang-o stanca uitat
ai ramas. Dar, pacat, ai plecat.
...
Si-am uitat mangaierea ta uda.
Ai uitat a mea calda privire spre mare.
...
Eu - cu ochii spre zare, tu - cu sufletul mut, am ramas.
Suntem azi cu ce-a fost. A trecut.

ganduri noi, mai vechi (1)

cand zambesc de la tine ma cuprind mii de fluturi negrii.
se apuca apoi sa roada ca o molie,
din interior catre mine...
pacat, ei nu stiu ca veninul peste care vor da ii ucide sau ii condamna la durere.
mi-e mila de fluturi.
sunt usori si plutesc mereu..

culori in jurnalul unei alte zile de mai

Cartela mea de metrou s-a transformat cu putin ajutor in avion narcotic. e plin cu flori si momentan sta langa "noi" la mine-n geanta.

Explozie de culori politice: candidati, ziare, pungi, corturi, steaguri, autocolante, glume, nervi, afise, oameni cu tricou PNILGSNLD . ce bun e cate-un ochi de vazut alb-negru pentru astfel de zile prea calde.

La umbra teilor orasul e mai clasic. daca merg prea mult cu geanta altora dupa mine ma dor doi muschi ai gatului, sa-mi aminteasca: "nu-ti pierde capul!" de la bataia soarelui.

Am un multumesc, numai al meu, pentru oameni adevarati de prin alte orase (cu tei) numiti si prieteni.

Din toate culorile politic(oas)e vazute azi sunt verzi (a se citi au votul meu) doar parcul si gazonul cu panselute.

mi-e dor. numai putin.

de cate-un moment, al meu, de sinceritate, de licuricii din primele priviri, de linistea nebuna dintre noi, de fluturii gustului tau, de ploaia mea sarata, de clipe, voci, culoare, ochi, piele, caldura, noapte, cort, haine ude, cantec, sete, zmeura, chitara, foc, lumina, dulce, viata, nori, picaturi, nisip, voci, urme, dimineata.

nu te cunosc, nu ma cunosti. asa ramane. eu vreau. tu vrei. sa cred ca am tot ce esti tu, sa ascultam sfaturi straine, sa ma las prada mainii tale si sa te las zambind.

de ceva vreme, ma-ndragostesc. de fericire. (noroc de zilele senine ca nu-mi pierd capu-n nori)

az. doar pe jumatate

am jumatate de mar pe monitor, jumatate de baterie consumata, jumatate de sticla de apa, jumatate din cheful de ieri... si alte, alte jumatati. prea multe jumatati in jurul meu ca sa ma consider eu intreaga.

deci: jumatate din mine nu-i azi acasa. maine-mi iau alta, varianta color, de weekend.

cainii prieteni din cap si-au gasit un colt cu serpi in degete. 

ce face un om pentru un soare.

dimineata era cam in ceata. unde-o fi zarea sa mai privesc?
mi-am luat galbenul la purtare. te provoc!
azi ma simt luminoasa ca tine, cu tot cu ochi mei obositi, lipsiti de-o zare.
norii am reusit sa-i misc un pic, cu ajutor din vant, de undeva.
soarele n-a raspuns. ce provocare!? poate ca.. mai bine ploua azi.
scot maine soarele, ca nu ma las.

o ploaie puternica de vara spala mai mult pe dinauntru.

am un gand in vacanta si un altul pierdut: imi lipsesc doua ganduri

vreau un ceai negru, foarte dulce, baut cu picioarele in apa rece, rece, rece.
mai vreau doar o punte si un rau (chiar si mai mic) de munte.
mi-e dor sa-mi beau ceaiul asa.


in ceai poti citi cel mai bine ziua de azi.

Sepsiszentgyörgy e Sfantu Gheorghe

de maine tac, si tac o vreme in orasul meu.
pentru ca nu pot vorbi atunci cand merg pe bicicleta.

am o problema cu echilibrul din miscari, dar invat sa citesc si pe intuneric.

fie ca ma intind sub un nuc, fie ca ma grabesc pe asfalt, vad cum drumul prin padure e mai verde decat iarba. si-mi doresc sa am un drum, nu o casa, nu un oras, nu o insula.

atunci cand ai doua case te ploua mai mult.

colectia de aripi

Azi am vrut un pic sa zbor. Adica sa alerg 1000 metri viteza (si dupa sa mai pot purta un zambet pe glezne), sa rad singura pe strada ca sa par (cel putin) ciudata, sa ma imbrac in negru si sa-mi port aura de inger.
De ce negru nu e si el culoare? ca doar de-aia are aripi, are lacrimi, are raze.

N-am putut niciodata sa inteleg cum de viermii de pe tricoul Llui nu zboara la fel ca pasarile de pe tricoul meu.

Si viermii sunt tot un fel de pasari, dar mai timide.

la poarta gradinii mele cresc visini

frumosi sunt visinii din gradina. primavara, cand infloresc.
dar cei de sub fereastra mea, in curand, se ofera, cu visinele lor aproape coapte.
si totul se schimba.

o seara intre altele si alti necunoscuti

azi am multe de zis. si nu mi-am baut nici cafeaua.. (cafeaua si berea au asupra mea efectul asta, ma provoaca sa zic)
m-a prins o stare de fericire.. nu chiar fericire fericire.. mai bine sa-i zicem bucurie excentrica..
in drumul meu spre casa a vrut sa ploua. "ce bine!" zic. "ma plimb si eu prin ploaie" (o mai noua pasiune de-a mea).. si picura usor, cu boabe mari si rare, intr-o atmosfera un pic prea cafenie.. prin ploaia asta putina m-am oprit sa culeg flori.. florile a doi tei. (doar doua flori) un pic cam prafuite.. destul de aromate. (le-am gasit loc la mine pe televizor)
e ciudat cand necunoscutii te vad, intorc capul, zambesc, te urmaresc.. maine sigur voi avea febra musculara.. pentru ca am parul murdar, haine comune si mersul schiopatat. (urmare a zilelor cu stare, cu mers de vultur)
fericirea (sau bucuria asta excentrica) ma face mai vizibila.

ploaia de seara

de doua ori m-am gandit (mi-am amintit) azi la (de) fericire. da, mi se mai intampla si fericiri. si drumul meu (prin cap) spre fericire m-a dus in acelasi loc.. sunt in ploaie, cu parul ud, iar gustul tau discret de zmeura e si al meu.. canta ei.. nici chitara vecinilor nu tace (cu tot cu ei).. si ploaia se lupta cu valul.. singur, nisipul s-a supus.. e mai simplu, e mai frumos, asa.
iubirea e acum banala. are verde foarte putin.
dac-as fi o culoare, verde as vrea sa fiu. dar sunt mai mult rosu, rosu-maroniu, cu putin galben pe alocuri si din cand in cand. daca vreau eu (in sfarsit am descoperit de ce!), dimineata e frumoasa.

azi m-am trezit cu ochii deschisi.

2doi

Doi, numarul meu preferat, niciodata singur si niciodata prea plictisit de ceilalti.

zi la mare...

libertate. valul care ma duce departe.
joaca. fara probleme, fara ziduri, fara constrangeri.

e dimineata... ploua marunt...

dar... si ploaia are farmecul ei...aici.

campul galben intotdeauna ar trebui sa duca spre mare.

asta a fost. putin. frumos.
alge si oameni...pe nisipul ud.

pe curand. pe foarte curand.

ce-ar fi de n-ar fi lumea vamuita de oameni, de omizi si de stigoi...

numai cateva ore. pana sa simt.

apa foarte rece a marii. nisipul ud.

pentru ca vremea se schimba. ploua putin.

sau mai mult. poate un pic de soare.

poate la rasarit. zgomotul valurilor.

linistea zarii. agitatia din gara.

nerabdarea din tren. distractia din jurul berilor.

incalzirea prin diferite metode. stele multe.

dupa nori. sau poate nu. cateva ore.

si ma voi bucura. de toate.

de mare. de apa. de nisip.

de valuri. de muzica. de liniste.

de lume. de soare. de ploaie.

de libertate. de ea.

cu gandul in vama veche

Can always make me smile:
zilele calde de vara, tricourile largi, soarele din vama veche, party-urile pana in zori, drumurile lungi cu trenul, oamenii amuzanti, orasele vii, apa rece a marii de la inceputul lui mai, persoanele care-s în stare să intre în capul meu, berea si vinul baute cu prietenii, muzica buna, licuricii, floarea soarelui, cei cu care ma inteleg fara sa fie nevoie de vorbe, muscatele rosii, cerceii de toate culorile, oamenii cu parul cret, lalelele, nisipul din par si din haine dupa o iesire la mare, plimbarile prin ploaie, vantul din padure, verdele (nu culoarea). Si cate altele. Poate le stiu.. poate le stii.

Freedom. "The greatest adventure story of all time"

"Society does not want free men. They talk freedom, democracy, anything they want. But they don't want free men. Society wants conditioned men…men who march in step." Henri Charriere - Papillon

O frumoasa poveste despre libertate, spusa in cel mai ciudat si sincer mod.
Papillon - o carte care te invata daca, si cat, merita sa lupti pentru a fi liber.

Poate ca: se poate!

Poate-as fi fost o meduza
Daca nu eram eu;

Poate mi-am ales gresit calea
daca nu am stiut;

Poate voi fi fericita daca nu voi uita.

Poate ma sparg
daca ma uit in jur;

Poate ca se poate
daca lupt mai des.

"printre altele, m-am apucat de fumat"

Nu, nu e vorba de mine.

E titlul cartii pe care chiar daca o citesc doar la metrou sper sa o termin curand.

Mai important de subliniat este faptul ca, printre alte, m-am apucat si de citit blog-uri. Si cu mana pe inima recunosc, mai mult fata de mine, ca nu ma asteptam sa pot citi ore intregi, cu atata placere si interes.

Primul gand a fost sa ma las. Nu de citit. Sa ma las de scris. Pentru ca: ce pot eu oferi? ce informatii noi, interesante sau folositoare pot eu oferi?

Si.. totusi, de ce sa renunt? Am transformat totul intr-o provocare. Si eu pot!

Asa ca m-am hotarat sa merg pe drumul asta.

cand iubirea incepe a ne juca pe degete ar trebui sa-i multumim ca a inceput cu noi.

ma plimb pe stazi reci

cu ochii inchisi simt cum lumea tace

ma tem de tacere, de prea multa liniste,

vreau ca fiecare zgomot sa razbata pana la

sufletul ce-l asteapta... zgomot de dor.

mi-e dor si mi-e bine si sete de tine..

mi-e frig si plutesc in amurgul ideilor,

visele-s departe, nu le mai ajung,

am ramas cu un singur cuvant

care asteapta sa-l prezint lumii,

in curand.

zbor sau NU?

Cand zburam era mai bine,
Chiar daca aripile de ceara incepuse a se topi.
Acum mi s-au dat aripi mai puternice, de fier.
Sunt insa prea grele pentru mine si nu ma mai pot ridica.

Era mai frumos sa zbor mai putin, sa risc prabusirea, decat sa am siguranta de a nu zbura.