eram copil si-aveam atatea vise..
umblam desculta vara, pe drumul plin cu pietre;
urcam in toti copacii, dar preferam ciresii;
si in plimbari pe dealuri, sub soarele lui august,
fugeam de libelule, lacuste zburatoare..
iar fluturii veniti
sa guste, in fiecare seara, nectar din floarea noptii
ma speriau teribil.
iubeam ploile repezi, cantecul vantului prin frunze
si mirosul ierbii abia cosite.
stiam ce ora este dupa umbra
si aveam timp, ziua intreaga, pentru toate.
eram copil si-aveam atatea vise!
acum stiu.. nu timpul ne imbatraneste
ci visele in care uitam sa mai credem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu