in the name of the father.. un film care chiar merita vazut.
oricat ar fi lumea de rea si de nebuna.. oricat ar fi multi dintre ei (ei = poporu' asta de prosti) de idioti.. asta mi-e tara, poporul meu de aur.. si n-o pot eu schimba.
cautam mereu circumstante atenuante, cautam mereu sa dam vina pe altcineva, ne tratam cu ideea ca se putea mai rau de'atat.. modelul asta il folosim de fiecare data, si intotdeauna vom ajunge in acelasi punct, la aceleasi regrete si consolari atata timp cat nu avem taria si nu luam hotararea de a iesi din sistemul asta stricat.
gasim intotdeauna motive pentru a ramane pe loc, lucru care ne distruge, incet dar sigur.. ne trage in noroi, ne obisnuieste cu sistemul, ne face sa ne simtim inadaptati, sa ne consolam cu regrete si scuze..
n-am vrut niciodata sa ma las prinsa in cercul asta derutant, toate ideile mele bune, multe dintre crezurile si principiile dupa care traiam s-au ascuns, undeva in spatele meu.
am crezut dintotdeauna ca se poate mai bine, nu ca se putea si mai rau.. am gasit de cele mai multe ori puterea sa plec, sa las in urma locuri unde mi-era bine pentru altele unde putea sa-mi fie si mai bine.. pentru ca am crezut mereu ca daca eu nu vreau si nu fac ceva pentru asta cum mi-ar putea fi mai bine?
singurul adevar, pe care trebuie sa mi-l tatuez in palma, sa nu-l mai pierd, este ca risc sa-mi risipesc partea cea mai buna, risc sa ma pierd in mediocritate si sa ma aliniez inevitabil intr-un mars spre vise neimplinite, spre esecuri si spre o lume a invinsilor, daca nu am curajul de a risca. fara sa risc nu voi inainta niciodata.
nu toate visele ni se implinesc. nu pentru ca n-ar fi posibile. ci pentru ca nu stim sa luptam, cum luptau odata marii conducatori de armate si tari.
cu pasiune, curaj, perseverenta si nebunie.. viata e chiar frumoasa.
nu mi-am dorit niciodata sa plec din tara asta, pentru totdeauna.. pana in dimineata asta.
dar mai am lupte de castigat aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu