Cristina scrie: 2016

noiembrie

cu tălpile goale

sufletul sloi

pe poteci albe

înzăpezite

umblă dezlegat.

Mehedinți lovește în inimă

fără melancolie alunecând în toamnă

torențiala soarelui m-a îmbrățișat senin

umblând în pas agale în crovuri primitoare

lângă prieteni calzi, tot agățând privirea-mi

de verdele rămas prin ruginiul plin

Cu pas șoptit prin Crai

revenire pe traseul celor mai frumoase privelisti din Crai

cu urcare in pas soptit

momente un pic cam prea aeriene

si bai de soare pe toate braurile aparute-n cale

plimbare lejera pe creasta

putina sudica amestecata cu putina nordica

si piscul baciului

coborare rapida pe un scoc foarte bun

o panta inierbata la pachet cu grohotis de toate marimile

capre negre prietenoase

un valcel care mai placut se urca decat se coboara

primul meu rapel de vara

si alte cateva emotii si elemente

neprevazute in program

Dacă prima întâlnire cu un festival ca la ei, stropită cu ploaie, condimentată cu bălti și garnisită cu noroaie, a fost surprinzătoare și tare faină, a doua a fost chiar mai faină. La Kavarna am simțit totul mai intens, mai intim și mai frumos.

Therion, trupa care m-a convins că Kavarna e o idee bună, a fost mai minunată decât mă așteptam. Axel Rudi Pell au fost geniali și deși i-am descoperit recent mi-au plăcut mai mult decât Therion, agățându-mi-se într-un anume fel de suflet și în minte. Și agățați au rămas și în playlist-ul meu, de nu mă mai pot opri din ascultat. Bulgarii de la Odd Crew au fost și ei tare faini, poate-i mai ascult. Românii de la E-an-na sunt sigură că sunt mult mai buni și pot mult mai multe decât au lăsat să se vadă acum iar lupii din Varg au fost plini de culoare și energie dar păcat că nu cântă chiar ce-aș asculta eu.

Avantasia a fost ca un vis, o întâlnire miraculoasă cu emoții nebănuite și vocea din altă lume a lui Kiske, care m-au purtat timp de două ore în culmea fericirii. Au fost cele mai frumoase două ore cu muzica live de până acum și atât de repede s-au dus. Asemeni poveștilor marca Maiden, poveștile Avantasia sunt din categoria de ascultat la nesfârșit. Înainte de Avantasia au mai cântat de mi-au plăcut și românii de la Tiarra și tunisienii de la Myrath. Au mai fost și niște bulgari cam zgomotoși pentru starea mea de atunci Last Hope și Soilwork care au sunat tare bine, dar recunosc că nici ei nu se încadrează la categoria 'aș asculta adesea'.

Kavarna e sinonimă cu muzica minunată și atmosfera de nota 10, bulgarii chiar știu să trăiască muzica și să rezoneze cu scena. Kavarna Rock Fest 2016 mi-a oferit cea mai specială revelație muzicală Axel Rudi Pell și un nou tip de fericire, fericirea avantasiana.

Graspop Metal Meeting 2016

Printre cei peste 100 000 de oameni adunați de muzica bună pe iarba verde a Graspop-ului din acest an, pe sub ploaia care n-a vrut să ne lase singuri să ne bucurăm în voie și pe uscat de toate, m-am încântat timp de patru zile cu momente de toate felurile. Prima întâlnire cu un festival adevarat la GMM a fost surprinzătoare.

Impresiile îmi sunt împrăștiate, muzica sună încă în urechi și mă tot trezesc fredonând câte ceva. Și adesea mă apucă brusc câte o fericire demnă de luat în serios când amintirile mă poartă înapoi, acolo în fața scenelor, sub ploaia rece belgiană, cu urechile mângâiate sau chinuite de toate geniile muzicale prezente.

Au fost trupe, multe, despre care știam prea puțin și ascultasem și mai puțin dar care mi-au ajuns direct la suflet. Alte trupe s-au dovedit puțin sub așteptările mele sau mai mult pe lângă preferințele mele. Și cel putin cinci dintre ele mi-au părut de-a dreptul geniale. O grămadă au scăpat neascultate, fie din motive de frig, oboseală sau pur și simplu pentru că s-au suprapus cu altele.

Dirkschneider, Bad Religion, Black Sabbath, Dropkick Murphys, Slayer, Nightwish, Saxon, Trivium, Iron Maiden, plus Twisted Sisters, care au încheiat totul cum nu se poate mai frumos, au fost geniali sau foarte aproape. Primal Fear, Megadeth, Amon Amarth, Halestorm, Testament, Ghost, Antrax au fost tare faini și ei. Plus Foreigner, care nu stiu exact cum să zic că au fost dar mi-au rămas în cap și mă trezesc fredonând cu ei.

Noroiul, bălțile și ploaia, toată oboseala de pe drum și aglomerația de peste tot au mai șters din magia momentelor sau au adăugat mai multă, dar una peste alta, Graspop Metal Meeting a fost tare fain și mai vreau.

Craiul de vară, cel sălbatic

bucăți de suflet
au pornit a se împrăștia haotic
străvezii
în toate direcțiile
la nașterea universului meu

le caut
în frunze și flori
lângă stânci
întinse la soare

le zăresc
pe sub stele
întâmplător

le găsesc
când îmbrățisez copacul
și mă pierd în ploaie

le adun
una câte una
când ating stânca
pe potecile sălbatice
ale Craiului.

După trei săptamâni fără munte sâmbătă am ajuns acasă, în Crai.

S-a lăsat cu schimbare de plan și traseul unde am făcut cunoștință, demult, cu potecile mai puțin bătute ale craiului, nori de ploaie, revedere cu oameni faini, același castel în alte haine, o săritoare ușoară și udă, un mic refugiu aninat și bunătăți gustoase de la alții, un canion cu emoții dar fără alunecări, grohotiș cu soare, o pădure cu liniște și pe curând!