Mehedinți lovește în inimă
fără melancolie alunecând în toamnă
torențiala soarelui m-a îmbrățișat senin
umblând în pas agale în crovuri primitoare
lângă prieteni calzi, tot agățând privirea-mi
de verdele rămas prin ruginiul plin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Postare mai nouă
Postare mai veche
Pagina de pornire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu