au pornit a se împrăștia haotic
străvezii
în toate direcțiile
la nașterea universului meu
le caut
în frunze și flori
lângă stânci
întinse la soare
le zăresc
pe sub stele
întâmplător
le găsesc
când îmbrățisez copacul
și mă pierd în ploaie
le adun
una câte una
când ating stânca
pe potecile sălbatice
ale Craiului.
După trei săptamâni fără munte sâmbătă am ajuns acasă, în Crai.
S-a lăsat cu schimbare de plan și traseul unde am făcut cunoștință, demult, cu potecile mai puțin bătute ale craiului, nori de ploaie, revedere cu oameni faini, același castel în alte haine, o săritoare ușoară și udă, un mic refugiu aninat și bunătăți gustoase de la alții, un canion cu emoții dar fără alunecări, grohotiș cu soare, o pădure cu liniște și pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu