despre oamenii-lumină
nu se vorbește niciodată prea mult
căci nu se cunoaște
de unde și încotro
magia lor răsare
și umblă
să umbrească cărările prea luminoase
din câte un suflet aprins
blândetea lor împrăștie
peste ochi prea lacomi
o liniște cuminte
căldura lor inundă
cu zâmbete senine
pe nesimțite
verdele ascuns
sub haina dulce a iernii.
am un om lumină aproape
nu-i bogăție mai mare în suflet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu