Vineri apare si a doua ispiteala. Ai putea veni de maine? As putea.
Si m-am dus.
Sambata a fost zi de plimbareala, varianta insorita, in echipa de trei - Mihaela, Mihai si eu.
Prin padure am fost cam singuri, gratie si orei la care am pornit din Busteni (10.30). Pe brana mare a Morarului, insa, ne-astepta o mare.. de oameni (mai mult de 10 persoane).
In vreme ce Mihai facea fapte bune, al meu pitic dracusor de pe umarul drept responsabil cu lenea ma prafuise complet. Aproape ca as fi lasat urcarea pe creasta Ascutita pe alta data, multumindu-ma cu baia de soare din iarba. Noroc de piticul umarului stang, mai treaz ca mine, care a suflat repede praful de lene de pe langa mine.
Nici n-apucam bine sa urcam, ca deja iata-ne pe Ascutita. Toata moleseala a fugit instant. In dreapta Valea Morarului ma ademeneste cu abrupturile ei ametitoare. In stanga, Valea Cerbului ma ispiteste cu iarba moale si soare. Grea alegere, asa ca ramanem pe creasta. Bucurie si mai mare la intoarcere. Vazuta de la baza acului mare, creasta arata intr-un mare fel (a se privi imaginea de mai jos). Imi uit cuvintele.
Coboram spre brana mare cam pe acelasi traseu. Daca urcarea am facut-o pe muchie, acum cotim mai spre stanga, nimerind la fix pentru o partida de jnepening pe cinste. Cam scurta dar intensa.
Inapoi pe brana mare, ajungem repede in Valea Cerbului. Intalnim multe grupuri care coboara de la Omu, avem fata si spatele asigurate, astfel ca teama de urs se risipeste.
Ajungem devreme in Busteni si pe lumina. Si astfel am intrerupt lantul turelor incheiate la frontala.
Plimbareala pe insoritul Morar a fost minunata.
Piticul lenes de pe umarul drept, care sugerase sa stau sambata acasa, a fost concediat.
Prin padure am fost cam singuri, gratie si orei la care am pornit din Busteni (10.30). Pe brana mare a Morarului, insa, ne-astepta o mare.. de oameni (mai mult de 10 persoane).
In vreme ce Mihai facea fapte bune, al meu pitic dracusor de pe umarul drept responsabil cu lenea ma prafuise complet. Aproape ca as fi lasat urcarea pe creasta Ascutita pe alta data, multumindu-ma cu baia de soare din iarba. Noroc de piticul umarului stang, mai treaz ca mine, care a suflat repede praful de lene de pe langa mine.
Nici n-apucam bine sa urcam, ca deja iata-ne pe Ascutita. Toata moleseala a fugit instant. In dreapta Valea Morarului ma ademeneste cu abrupturile ei ametitoare. In stanga, Valea Cerbului ma ispiteste cu iarba moale si soare. Grea alegere, asa ca ramanem pe creasta. Bucurie si mai mare la intoarcere. Vazuta de la baza acului mare, creasta arata intr-un mare fel (a se privi imaginea de mai jos). Imi uit cuvintele.
Coboram spre brana mare cam pe acelasi traseu. Daca urcarea am facut-o pe muchie, acum cotim mai spre stanga, nimerind la fix pentru o partida de jnepening pe cinste. Cam scurta dar intensa.
Ajungem devreme in Busteni si pe lumina. Si astfel am intrerupt lantul turelor incheiate la frontala.
Plimbareala pe insoritul Morar a fost minunata.
Piticul lenes de pe umarul drept, care sugerase sa stau sambata acasa, a fost concediat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu