Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge.. cu privirea. Departe, la alte planete.
Trei planete stralucitoare apar, inainte de rasarit, insirate pe cerul diminetii. Venus, Jupiter si Marte, in ordinea stralucirii lor, pot fi observate cu ochiul liber undeva inspre rasarit. Azi erau asezate frumos, in linie. In vreme ce orizontul se colora in nuantele diminetii, nu m-as mai fi saturat sa ma uit la ele.
Aseara povesteam cuiva de o planeta cu o istorie tare interesanta. Povestea o auzisem cu o seara inainte aici:
Fiind prima planeta descoperita in vremurile moderne (de William Herschel in 13 martie 1781) cu ajutorul telescopului sau, ea si-a primit numele Georgium Sidus dupa regele George al III-lea al Angliei, fiind in acele vremuri singura planeta al carui nume nu era inspirat din mitologie.
Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn si George, erau cele 6 planete cunoscute atunci, alaturi de Pamant, din sistemul nostru solar. Marea majoritate a astronomilor nu a fost, insa, de acord cu numele asta englezesc al planetei. Astfel, din 1850 intra in uz numele cunoscut pana astazi.
Da, ati ghicit! Este Uranus, zeul cerului.
Si daca atunci George era singura planeta al carui nume nu era inspirat din mitologie, astazi Uranus este singura dintre cele opt planete mari ale sistemului nostru solar al carui nume provine din mitologia greaca, nu din cea romana.
Si uite-asa, pentru ca britanicii sa nu se supere pe restul lumii, ca lui George i se zice azi Uranus, satelitii lui au fost botezati dupa personaje din piesele lui Shakespeare si Alexander Pope.
Baie de soare pe Morar.
Citindu-mi gandurile parca (anul acesta n-am pus mana pe stanca de Bucegi) Mihaela ma intreaba daca vin la o tura duminica? Hornul dintre Fire, Brana Mare a Costilei, Jepii Mici. Da, suna bine. Vin!
Vineri apare si a doua ispiteala. Ai putea veni de maine? As putea.
Si m-am dus.
Vineri apare si a doua ispiteala. Ai putea veni de maine? As putea.
Si m-am dus.
Sambata a fost zi de plimbareala, varianta insorita, in echipa de trei - Mihaela, Mihai si eu.
Prin padure am fost cam singuri, gratie si orei la care am pornit din Busteni (10.30). Pe brana mare a Morarului, insa, ne-astepta o mare.. de oameni (mai mult de 10 persoane).
In vreme ce Mihai facea fapte bune, al meu pitic dracusor de pe umarul drept responsabil cu lenea ma prafuise complet. Aproape ca as fi lasat urcarea pe creasta Ascutita pe alta data, multumindu-ma cu baia de soare din iarba. Noroc de piticul umarului stang, mai treaz ca mine, care a suflat repede praful de lene de pe langa mine.
Nici n-apucam bine sa urcam, ca deja iata-ne pe Ascutita. Toata moleseala a fugit instant. In dreapta Valea Morarului ma ademeneste cu abrupturile ei ametitoare. In stanga, Valea Cerbului ma ispiteste cu iarba moale si soare. Grea alegere, asa ca ramanem pe creasta. Bucurie si mai mare la intoarcere. Vazuta de la baza acului mare, creasta arata intr-un mare fel (a se privi imaginea de mai jos). Imi uit cuvintele.
Coboram spre brana mare cam pe acelasi traseu. Daca urcarea am facut-o pe muchie, acum cotim mai spre stanga, nimerind la fix pentru o partida de jnepening pe cinste. Cam scurta dar intensa.
Inapoi pe brana mare, ajungem repede in Valea Cerbului. Intalnim multe grupuri care coboara de la Omu, avem fata si spatele asigurate, astfel ca teama de urs se risipeste.
Ajungem devreme in Busteni si pe lumina. Si astfel am intrerupt lantul turelor incheiate la frontala.
Plimbareala pe insoritul Morar a fost minunata.
Piticul lenes de pe umarul drept, care sugerase sa stau sambata acasa, a fost concediat.
Prin padure am fost cam singuri, gratie si orei la care am pornit din Busteni (10.30). Pe brana mare a Morarului, insa, ne-astepta o mare.. de oameni (mai mult de 10 persoane).
In vreme ce Mihai facea fapte bune, al meu pitic dracusor de pe umarul drept responsabil cu lenea ma prafuise complet. Aproape ca as fi lasat urcarea pe creasta Ascutita pe alta data, multumindu-ma cu baia de soare din iarba. Noroc de piticul umarului stang, mai treaz ca mine, care a suflat repede praful de lene de pe langa mine.
Nici n-apucam bine sa urcam, ca deja iata-ne pe Ascutita. Toata moleseala a fugit instant. In dreapta Valea Morarului ma ademeneste cu abrupturile ei ametitoare. In stanga, Valea Cerbului ma ispiteste cu iarba moale si soare. Grea alegere, asa ca ramanem pe creasta. Bucurie si mai mare la intoarcere. Vazuta de la baza acului mare, creasta arata intr-un mare fel (a se privi imaginea de mai jos). Imi uit cuvintele.
Coboram spre brana mare cam pe acelasi traseu. Daca urcarea am facut-o pe muchie, acum cotim mai spre stanga, nimerind la fix pentru o partida de jnepening pe cinste. Cam scurta dar intensa.
Ajungem devreme in Busteni si pe lumina. Si astfel am intrerupt lantul turelor incheiate la frontala.
Plimbareala pe insoritul Morar a fost minunata.
Piticul lenes de pe umarul drept, care sugerase sa stau sambata acasa, a fost concediat.
Ieri Galbinele, azi Galbenele. Pe scurt
Mi-am zis de cu seara ca am sa scot limba pe prima bucata de urcare, pe Munticelu, cu asa colegi de tura. Zis si facut!
A urmat un pic de jnepeneala, in completarea celei de ieri, dar asta data am iesit din joc netatuata.
Aglomeratie mare apoi pe hornul dintre fire, la care am ajuns destul de repede. Fiecare s-a strecurat pe horn in sus cum a stiut mai bine. Nu stim inca cine s-a apropiat cel mai mult de stilul lui Mos Craciun.
Dupa principiul 'in viata trebuie sa profiti de fiecare ocazie ca alta data poate nu mai apare', am aplicat la iesirea din horn o metoda deloc originala dar foarte putin utilizata de marii cunoscatori intre ale catararii - a-ti pune piciorul cu mana pe priza. Cineva in urma mea a mai aplicat-o o data.
...
Pe Braul Mare al Costilei, din Gelepeanu pana in Valea Alba, nu-mi mai tremura gladiolele ca intaia oara.
...
Unguentul cu galbenele face bine daca la urcarea pe Galbinele ai purtat iar sosetele nepotrivite cu bocancii.
A urmat un pic de jnepeneala, in completarea celei de ieri, dar asta data am iesit din joc netatuata.
Aglomeratie mare apoi pe hornul dintre fire, la care am ajuns destul de repede. Fiecare s-a strecurat pe horn in sus cum a stiut mai bine. Nu stim inca cine s-a apropiat cel mai mult de stilul lui Mos Craciun.
Dupa principiul 'in viata trebuie sa profiti de fiecare ocazie ca alta data poate nu mai apare', am aplicat la iesirea din horn o metoda deloc originala dar foarte putin utilizata de marii cunoscatori intre ale catararii - a-ti pune piciorul cu mana pe priza. Cineva in urma mea a mai aplicat-o o data.
...
Pe Braul Mare al Costilei, din Gelepeanu pana in Valea Alba, nu-mi mai tremura gladiolele ca intaia oara.
...
Unguentul cu galbenele face bine daca la urcarea pe Galbinele ai purtat iar sosetele nepotrivite cu bocancii.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)