Uit adesea sa ma opresc.
Merg intr-una pe asfalt, pe sub copaci, in viteza.
Ma strecor printre masini, pe langa cladiri si scurtez drumul.
N-am banci, sa ma opresc sa-mi trag sufletul, n-am iarba sa calc, sa-mi odihnesc calcaiul, n-am nici o zare-n cale, sa-mi mai incant privirea.
Unde s-or fi pierdut, toate, in orasul asta mic?
Ma grabesc, zilnic. Intr-una ma grabesc.
Nu ma opresc, mai merg, mai am un pic.
Si-am obosit.
Mi-e glezna moale.
Nu ma opresc. Am uitat s-o mai fac.
Azi ma grabesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu