inca o duminica de mai cu vreme buna. inca o zi pe care n-am pierdut-o.
nici de asta data n-am avut (ne)norocul de a-l intalni. pe ursul brun.
chiar daca am strigat dupa "fiare" tot drumul.
am pornit, de la tusnad, la o ora la care in timpul saptamanii nici nu sunt treaza.
padurea ne-a asteptat plina de flori colorate si pasari galagioase. pe una, chiar, am confundat-o cu un caine. parea ca latra. m-am contrazis putin cu ea. dar nu m-a ascultat defel.
(- nu mai canta asa!
- dar cum? stii tu ce-i muzica!?
- ma scuzi.
- da, da..)
apoi a aparut cainele, la cateva minute. si el tot spre cabana mergea. avand patru picioare, el a fost primul sosit. in poiana ce sa vezi? iarba multa, inalta, verde! cateva corturi aproape stranse si masinile atasate lor. eram primii si-aproape singurii veniti pe jos. in afara de caine.
doar doua ore (pornind din gara baile tusnad) de serpentinaj prin padure sunt pana la tinov, o mlastina.. cel putin interesanta.
in afara de mult muschi, cresc, acolo, tot felul de plante toxice sau carnivore. yammi!
roua cerului e cea mai faimoasa dintre ele, ea fiind carnivora. se hraneste cu insecte si chiar s-a dezvoltat intr-o subspecie, care prefera libelulele.
1. primul ochi de apa
2. aleile tinovului sau muschii de pe langa ele
3. roua cerului, singura planta carnivora (de fapt, insectivora) din romania
4. al doilea ochi de apa vizitat
5. acelasi ochi de apa si iesirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu