n-am chef de revelion
toata lumea are-n cap numai vacante. vacantele lor. uni's veseli ca pleaca, altii tristi cand se-ntorc.. inca o confirmare a faptului ca numa' eu mi-s normala.
pentru ca mi-ar fi bine si sa plec si sa ma-ntorc. si n-as plange dupa o saptamana de vacanta reusita. n-as plange dupa!
da' na', asa sunt eu. nu tu.
pentru ca mi-ar fi bine si sa plec si sa ma-ntorc. si n-as plange dupa o saptamana de vacanta reusita. n-as plange dupa!
da' na', asa sunt eu. nu tu.
avem si-acum vise comune.
in seara asta stau cu jan. sau mai bine zis jan sta - cam trist - sub televizor, iar eu - cam plictisita - langa monitor.
impartim aceeasi camera si visam amandoi la o plaja unde-am putea sa simtim nisipul printre degete si sarea uscata pe piele.
amandoi vrem la mare, chiar daca el - fericitu' nu stie ce vrea!
sambata nu este ziua noastra norocoasa.
noi doi ne intelegem doar pentru ca avem in comun o dorinta.
si, momentan captivi, n-avem decat sa asteptam pe cineva care
"sa ne deschida usa".
impartim aceeasi camera si visam amandoi la o plaja unde-am putea sa simtim nisipul printre degete si sarea uscata pe piele.
amandoi vrem la mare, chiar daca el - fericitu' nu stie ce vrea!
sambata nu este ziua noastra norocoasa.
noi doi ne intelegem doar pentru ca avem in comun o dorinta.
si, momentan captivi, n-avem decat sa asteptam pe cineva care
"sa ne deschida usa".
ascult tavi lazar
frumoase cantece are!
si-mi aminteste de iasi, de taverna si de vremuri frumoase, de zile in care puteam sa dorm mult. pentru ca aveam voie sa-mi iau liber de la cursuri.
imi mai aminteste de nopti aproape albe cu perechi, perechi de timisoreana, de momente intre prieteni dragi, ramasi acolo si parca, ramasi undeva in timp.
ma minte ideea ca acolo toate mai sunt ca atunci.
si-mi pare asa departe fericirea aceea. si-mi pare, acum, atat de frumoasa! bucataria cea mica din alexandru era mai calda decat toate "mai marile" bucatarii din timpuri noi sau nerva traian; din balconul apartamentului 40, chiar si fara plopii lui din decor, imi placea sa privesc zi si noapte orasul, iasiul; iar de sonerie - discreta cum era ea, chiar daca de multe ori m-a umplut de nervi, cand asteptam pe la usa inchisa, pentru ca nu-mi mergea cheia si din bucatarie, lumea ce 'sta' la o tigara n-o auzea nicicum - mi-e cel mai tare dor..
si-mi aminteste de iasi, de taverna si de vremuri frumoase, de zile in care puteam sa dorm mult. pentru ca aveam voie sa-mi iau liber de la cursuri.
imi mai aminteste de nopti aproape albe cu perechi, perechi de timisoreana, de momente intre prieteni dragi, ramasi acolo si parca, ramasi undeva in timp.
ma minte ideea ca acolo toate mai sunt ca atunci.
si-mi pare asa departe fericirea aceea. si-mi pare, acum, atat de frumoasa! bucataria cea mica din alexandru era mai calda decat toate "mai marile" bucatarii din timpuri noi sau nerva traian; din balconul apartamentului 40, chiar si fara plopii lui din decor, imi placea sa privesc zi si noapte orasul, iasiul; iar de sonerie - discreta cum era ea, chiar daca de multe ori m-a umplut de nervi, cand asteptam pe la usa inchisa, pentru ca nu-mi mergea cheia si din bucatarie, lumea ce 'sta' la o tigara n-o auzea nicicum - mi-e cel mai tare dor..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)