Printre cei peste 100 000 de oameni adunați de muzica bună pe iarba verde a Graspop-ului din acest an, pe sub ploaia care n-a vrut să ne lase singuri să ne bucurăm în voie și pe uscat de toate, m-am încântat timp de patru zile cu momente de toate felurile. Prima întâlnire cu un festival adevarat la GMM a fost surprinzătoare.Impresiile îmi sunt împrăștiate, muzica sună încă în urechi și mă tot trezesc fredonând câte ceva. Și adesea mă apucă brusc câte o fericire demnă de luat în serios când amintirile mă poartă înapoi, acolo în fața scenelor, sub ploaia rece belgiană, cu urechile mângâiate sau chinuite de toate geniile muzicale prezente.
Au fost trupe, multe, despre care știam prea puțin și ascultasem și mai puțin dar care mi-au ajuns direct la suflet. Alte trupe s-au dovedit puțin sub așteptările mele sau mai mult pe lângă preferințele mele. Și cel putin cinci dintre ele mi-au părut de-a dreptul geniale. O grămadă au scăpat neascultate, fie din motive de frig, oboseală sau pur și simplu pentru că s-au suprapus cu altele.
Dirkschneider, Bad Religion, Black Sabbath, Dropkick Murphys, Slayer, Nightwish, Saxon, Trivium, Iron Maiden, plus Twisted Sisters, care au încheiat totul cum nu se poate mai frumos, au fost geniali sau foarte aproape. Primal Fear, Megadeth, Amon Amarth, Halestorm, Testament, Ghost, Antrax au fost tare faini și ei. Plus Foreigner, care nu stiu exact cum să zic că au fost dar mi-au rămas în cap și mă trezesc fredonând cu ei.
Noroiul, bălțile și ploaia, toată oboseala de pe drum și aglomerația de peste tot au mai șters din magia momentelor sau au adăugat mai multă, dar una peste alta, Graspop Metal Meeting a fost tare fain și mai vreau.
