mi-e dor uneori de o toamna ca la carte,
o toamna veche, pe cale de disparitie,
plina de melancolie si frunze.
..sa umblu ca un balaur, caruia ii apartine tot muntele si care mai scuipa flacari doar in cate-o zi ploioasa de toamna pe cate-o plaja uscata si pustie. sau ca o soparla egoista, care aduna toate culorile posibile cand nu-i mai ajunge verdele. sau ca o pasare uriasa, care nu se poate satura de albastrul rece al cerului. sau ca un urs uituc, bland si plictisit de toate deliciile ascunse ale padurii.
e toamna. iar mie mi-e dor..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu