a fost odata un crai. traia singur in castelul sau de piatra.
cresteau flori, fel de fel, intr-a lui imparatie.
si de-a lor frumusete nu aflase, inca, lumea toata.
si-am plecat in zorii zilei sa-i vizitam cetatea.
de data asta, poate, ajungem sus la om.
acolo sa ne linistim privirea si sufletul si gandul.
ne-am strecurat pe carari, printre jneapan.
ne-am catarat, tot cu drag, si pe stanci.
ne simteam tot mai mici, ne urcam tot mai sus.
am schimbat cate-un zambet cu norii.
ne-au iertat asta data, s-au dus.
si-am gasit la refugiu doar vantul.
fiind singur, furtuna n-a adus.
as tot sta sus la crai in cetate!
dar plecam, dusi de vant catre vale.
padurea ne intampina, cum stie ea, cu umbra si racoare.
mai apoi, prin prapastii, spre gara, spre casa,
fara puteri, tot mai incet, alunecam.
ma-ntorc curand, crai drag, ramai cu bine!
i-am mai zambit o data si m-am dus.
cresteau flori, fel de fel, intr-a lui imparatie.
si de-a lor frumusete nu aflase, inca, lumea toata.
si-am plecat in zorii zilei sa-i vizitam cetatea.
de data asta, poate, ajungem sus la om.
acolo sa ne linistim privirea si sufletul si gandul.
ne-am strecurat pe carari, printre jneapan.
ne-am catarat, tot cu drag, si pe stanci.
ne simteam tot mai mici, ne urcam tot mai sus.
am schimbat cate-un zambet cu norii.
ne-au iertat asta data, s-au dus.
si-am gasit la refugiu doar vantul.
fiind singur, furtuna n-a adus.
as tot sta sus la crai in cetate!
dar plecam, dusi de vant catre vale.
padurea ne intampina, cum stie ea, cu umbra si racoare.
mai apoi, prin prapastii, spre gara, spre casa,
fara puteri, tot mai incet, alunecam.
ma-ntorc curand, crai drag, ramai cu bine!
i-am mai zambit o data si m-am dus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu