Scriu astazi primul meu jurnal, despre o zi de (21) august sau despre cum mi-am scapat piciorul pe un munte si m-a prins de suflet.
Bazat pe imagini, notite si fapte reale. ;)
Asa ca incep, cum se cuvine, cu imagini:
1. echipa
initiala (eu, Dan si Vasi)
2. destinatia initala (vf. Negoiu)
si ceva planuri si notite:
Traseul propus: Balea Lac (2040) - urcam in Saua Caprei (2315) - Iezerul Caprei (2417 ) - prin Fereastra Balei - Paltinul Mare (2401) - pe langa Turnul Paltinei si Vf Laita (2397) - Vf Laitel (2390) - Lacul Catun (2147) - prin Strunga Dracului - Vf Negoiu(2535) - prin Strunga Doamnei - Lacul Caltun - Caldarea Paltinului - Piciorul Paltinului - Tunel Transfagarasan - Balea Lac.
Timpul estimat: In procesul de documentare asupra traseului, din studiul anumitor jurnale si trasee, timpul de parcurgere era de 7 -10 h, dar cunoscandu-ne ritmul si timpii scosi in alte ture, am estimat ca noi am face: Balea Lac - Negoiu (cam 4h) ; Negoiu - Balea Lac (tot cam 4h), incluse fiind o pauza de savurat masa (cam 30 min), la Caltun si pauze mai mici si mai dese de savurat muntii, linistea, norii, aerul si zarea, cam pe unde ne (con)vine.
Si uite-asa-ncep faptele... sau, spus frumos, povestea.
Azi este ziua ta. Muntele tau asteapta. Asa ca... porneste la drum!Si-am pornit pe la 6, cu masina din Sfantu Gheorghe, toti cinci - o familie, azi in doua echipe. Cei trei, mai tineri, cu ganduri mari, mai mari ca ei, inspre Negoiu; cei doi, parintii, cu ganduri de odihna si plimbare pana la Capra (lacul)... si-napoi.
In doua ore ajungem in Fagaras (orasul) unde linistea diminetii acopera perfect forfota anuntata/asteptata de zilele orasului si unde ochii mi se deschid larg, sa vad cetatea (trecem pe-alaturi), sa vad paduri si creste, frumos pictate-n zare. Suntem tot mai aproape!
Dan doarme, inca. Iar eu si Vasi ne certam pe varfuri. "E asta! Ba nu-i ala, uite altul, mai mare.. asta e!" Si nu era nici unul, caci n-avea cum sa fie, dar noua ne placea joaca. Adesea, copilul din noi trebuie lasat sa se joace
.
Trecem regulamentar prin Beclean, Sambata de Jos, Vistea de Jos, continuand ghicitul cu varfurile, se trezeste si Dan si curand iata-ne la Arpasu (de Jos). Aici o luam (cam gresit) spre Arpasu de Sus si... toate bune si frumoase pana la Pastravaria Albota, de unde drumul, sau mai bine spus starea lui, ne cam da de furca. E vina mea, n-am stiut ca drumul nu-i tocmai bun pe partea asta. Deci, oameni buni, nu faceti ca noi! Continuati din Arpas pe E68 pana se face un drum la stanga spre Cartisoara. Caci face bine si la nervii si la masinile voastre.
Cu gurile cascate (la propriu, de privelisti) urcam usor pe Transfagarasan. Si la dupa fiecare viraj ne tot miram de cele vazute.
Of, cum de n-am venit atata vreme pan-aici, gandeam atunci.
Vedem Cascada din mers. Urcam si cate-un zambet larg pe fata ne rasare, cate putin cu fiecare curba, spre Balea Lac.
Ajungem, echiparea, cateva poze si... hai la drum!
3. cabana si lacul Balea
La 9.45 pornim pe TA spre Saua Caprei. Urcam, prea repede parca, asa-i de regula la noi prima 100 de metrii, iar eu m-as tot uita in toate partile asa frumoase-s toate. Pe malul lacului raman tot mai mici oamenii si masinile. Ce bine-i! Zgomotul dispare, il las in urma si dau cate-un
Buna ziua! din cand in cand, caci pe carare ne apar in cale cativa "prieteni", cu muntele in suflet ca si noi. Ajungem sus curand. Cu soarele deasupra si muntele in fata, in dreapta, in stanga (parca de peste tot ne inconjoara) ne trezim admirand.
4. zarea
Cand te uiti incolo ai impresia ca esti deasupra cerului, zice Dan.
Cata dreptate are! Oriunde m-as uita, ma simt deasupra.
(Si-acum imi vine, amintindu-mi, sa tot cant: si cerul se-apropie si cade pe mine, e bine, e bineee...) Ne tragem sufletul, fac cateva poze si pornim iar, pe BR de asta data, si uite ca dupa doar 8 minute de urcus ajungem la 2417m, pe Iezerul Caprei. E 10.35 si cred ca sunt acum mai sus decat am fost vreodata, conectata la pamant (caci avioanele si alte mijloace de zbor, ca cele de prin vise, de exemplu, sunt cam deconectate).
5. lacul Capra, in urcare, iezerul caprei
Zarea intreaga este acum a noastra, prin ochi e-a sufletului nostru.
Plecam. Coborand usor, cu ochii pe carare si gandurile aiurea ma las prada muntelui. Departe cum se-nalta, zarim Negoiu, care ne incanta privirea. Mai fac cateva poze cu noi, cu Balea, cu muntii si cu zarea, caci nu ma pot abtine. Poate asa am sa pot lua incantarea, macar un pic din ea, cu mine.
Coboram putin, dupa care poteca continua lin, oferindu-ne prilejul sa observam. Uite si cate flori colorate sunt, dragele, pierdute-n iarba. Am niste tentative din categoria artisticelor, sa le prind si pe ele (florile) in cadru, in diverse ipostaze. Continuam in pas vioi si dam nas in nas cu doi catei, in pas vioi si ei. Hmm, cateva ganduri sub forma de griji imi trec prin minte. Se dovedesc nejustificate. Erau doi caini cuminti, pe care i-am botezat rapid: Alb si Alb cu negru (cata originalitate, nu?). Si le-am facut si-o poza, sa-i iau cu mine, parca, si pe ei. Apar si stapanii dupa ceva vreme, insotiti de restul echipei canine.
6. cainele Alb
La 11.15 ajungem pe Paltinul Mare, unde facem si poza de grup, c-asa se cere. Hidratati, pozati, tot mai incantati si plini de nerabdare pornim inspre Caltun. Ne intalnim curand cu BA (30 min pana la Balea, spune indicatorul), unde apare si intrebarea. Si noi de ce n-am luat-o pe-aici? Am fi ajuns mai repede pe Negoiu (zise Dan.) Mai sunt 2-3 ore pana la Caltun (lacul). Avem timp destul si vremea e frumoasa. Deci, la drum!
7. privind inspre negoiu de pe paltinul mare
Poteca devine stancoasa, dar ajungem curand, trecand pe langa Turnul Paltinului, in doar 15 minute, la un parau, punct de intalnire al traseului nostru (BR) cu PA, de unde urcam agale pe langa Laita. Avem, inca, apa destula, nu ne oprim din drum.
8. ocolind Turnul Paltinului
E 12.00 ora si-n fata avem Laitelul. Dupa un scurt popas de hidratare continuam un-doi, un-doi, privind cand inainte, cand inapoi. Dam de o zona cu lanturi, mai expusa, vedem zapada, intalnim lume tot mai multa, de toate culorile. Dar, niste bezmetici sufla goarnele si urla, tulburand linistea, parca din toate. Pe langa noi, un tanar comenteaza, eticheteaza si (mai mult in sine) se revolta. E-atat de trist cand, chiar asa, din departare, apar si-astfel de oameni, care deranjeaza. Dar iata c-am urcat si-aici, tot veseli! Ajunsi in varf vedem cum lumea sta la soare, se bucura din iarba de priveste sau tace, cu gandurile sale fiecare.
9. caltun si negoiu
Uite Caltunul, la umbra norului, ce-n dreapta-l are pe Negoiu!
Nu stam nici aici prea mult, ca n-avem vreme (oare?). La Balea se ridica, din vale, norii. Iar vantul incepe a bate de-aici incolo, parca, mai tare. E 12.25 si incepem coborarea spre Caltun. Dan cu Vasi merg inainte, tot mai repede, eu cobor cate-un pic, ma opresc apoi si una-doua fac cateva poze.
E-o zona cu stanci mai mari si mai mici, ca niste trepte care duc spre vale. Suntem tot mai aproape, coboram tot mai repede. Ma trezesc singura, Dan cu Vasi sunt undeva in fata, nu-i mai zaresc. Ma opresc iar (cateva secunde), profit - fac iarasi poze. Apar si ei, de dupa stanci, zicand ceva de genul "Hai, mai, mai repede. Da-le-n... de poze! " Nu pentru poze stau. N-au inteles. Si le-am spus simplu s-o ia inainte. Asa au si facut.
Sunt prima data in Fagaras, vremea e buna si inca e devreme. E timp destul, de ce sa ma grabesc? Un fluture imi taie calea in semn de noroc si-un nor se apropie in zbor de mine. Ma apropii de Caltun. Profit ca sunt numai eu si ma opresc tot mai des (dar putin) in cate-un loc "magic". La 13.00 sunt la Caltun. Vantul bate tot mai tare si e chiar frig. Si-aproape c-as lua pe mine geaca.
10. lacul caltun
Soarele se tot ascunde. In urma, poteca e invaluita de norii care se scurg printre varfuri, dintr-o vale spre alta. Dan cu Vasi au ajuns de mai bine de 10 minute. Nu merg la ei, ma duc spre lac. Incerc apa lacului cu varful degetelor. Brr, ca tare-i rece! Raman pe malul lacului cu gandurile mele. In doua minute ma ia bine frigu si ma duce la masa. Mancarea e la ei.
Mancam toti trei, stand cu spatele la Negoiu. In fata, in vale e soare. Nori cuceresc varfurile si vantul ne cucereste noua toata atentia. Aproape scot geaca anti-vant, asa de tare bate. Si-apare si-un caine de la o stana, obisnuit se pare, s-adune, pe final de masa, ce ramane. Mancarea pentru doua persoane (in planul intial) impartita la trei (in realitate) ne-ajunge la fix.
Catelul ramane, insa, la masa altora, sa mai spere a primi ceva. Trist este ca, in plus, pe la mesele altora si alte resturi: peturi, conserve.. raman uitate. Si mult prea des. Astfel ca s-a format aici un adevarat morman (de gunoi), destul de consistent, pe care numai cainii il mai exploreaza, inutil, insa, uneori.
Acolo am hotarat despartirea. Ei continua spre Negoiu, eu inapoi spre Caltun.
Am pornit inapoi urmand acelasi traseu pana la intalnirea cu BA de unde am coborat prin Saua Paltinului spre Balea. Doua ore mi-a luat cu tot cu pauzele lungi (5-10 minute) si cam dese. Dani si Vasi au sosit si ei la doua ore in urma mea, fericiti ca si-au atins scopul (Negoiu).
In loc de concluzie ramane numai bucuria si inca o lectie a mersului pe munte invatata.
fie ca ma intind, rareori, sub un nuc, fie ca ma grabesc, adesea, pe asfalt, stiu ca drumul prin padure e mai verde decat iarba.
