Totul se schimba si parca nu se schimba nimic in ultima vreme. Unii oameni nu stau in lumina soarelui ca tine, unii oameni nu stiu sa adoarma zambind si nu pot fi niciodata acolo in momentele in care lenevesti in iarba, in zilele de liniste in care auzi marea de la kilometrii distanta, in serile in care muzica te invaluie in visare. Unii oameni se multumesc sa priveasca la soare fara sa vada vreodata culorile sale, sa treaca printr-o padure de brad fara macar sa observe verdele ei.
Am atatea dorinte. Fiecare de o alta culoare, fiecare spre un alt orizont. Si impreuna sunt, parca, fara sens. Si tot caut o reteta, un amestec fermecat in care sa le adun pe toate, o licoare pe care sa o beau in cate-o seara; sa pot privi dimineata harta care-mi arata drumul atunci cand nu mai stiu unde sunt.
