m-a obosit atata iarna! cred. ma oboseste ceata, diminetile pe fuga si orasul, orasul acesta sec. nu-i iarna de vanzare aici..
am pus in spate jumatate din visul meu, si-am luat in brate cu nebunie drumul. spre iarna, spre nord, spre munte, catre dorna.
o saptamana, toata, am stins in asteptare. dar ajunsei si-acolo cam greu, cu-ntarziere.. si ca o primavara dupa potopul iernii fu' asta evadare.
sunt zile-n care tremur si vad in zarea alba cum timpul mi se-opreste in privire.. sa pot cuprinde toata fericirea ce-o simt in vene, sa uit de toata linistea ce-mi sta in cale.
atat a fost putinul moment de-ntarziere, al meu.
o altfel de visare, o pagina de viata.. folosita.
epilog:
acum alerg ca-ntotdeauna prin timp in cercuri, in timp prin cercuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu