n-am chef de revelion
toata lumea are-n cap numai vacante. vacantele lor. uni's veseli ca pleaca, altii tristi cand se-ntorc.. inca o confirmare a faptului ca numa' eu mi-s normala.
pentru ca mi-ar fi bine si sa plec si sa ma-ntorc. si n-as plange dupa o saptamana de vacanta reusita. n-as plange dupa!
da' na', asa sunt eu. nu tu.
pentru ca mi-ar fi bine si sa plec si sa ma-ntorc. si n-as plange dupa o saptamana de vacanta reusita. n-as plange dupa!
da' na', asa sunt eu. nu tu.
avem si-acum vise comune.
in seara asta stau cu jan. sau mai bine zis jan sta - cam trist - sub televizor, iar eu - cam plictisita - langa monitor.
impartim aceeasi camera si visam amandoi la o plaja unde-am putea sa simtim nisipul printre degete si sarea uscata pe piele.
amandoi vrem la mare, chiar daca el - fericitu' nu stie ce vrea!
sambata nu este ziua noastra norocoasa.
noi doi ne intelegem doar pentru ca avem in comun o dorinta.
si, momentan captivi, n-avem decat sa asteptam pe cineva care
"sa ne deschida usa".
impartim aceeasi camera si visam amandoi la o plaja unde-am putea sa simtim nisipul printre degete si sarea uscata pe piele.
amandoi vrem la mare, chiar daca el - fericitu' nu stie ce vrea!
sambata nu este ziua noastra norocoasa.
noi doi ne intelegem doar pentru ca avem in comun o dorinta.
si, momentan captivi, n-avem decat sa asteptam pe cineva care
"sa ne deschida usa".
ascult tavi lazar
frumoase cantece are!
si-mi aminteste de iasi, de taverna si de vremuri frumoase, de zile in care puteam sa dorm mult. pentru ca aveam voie sa-mi iau liber de la cursuri.
imi mai aminteste de nopti aproape albe cu perechi, perechi de timisoreana, de momente intre prieteni dragi, ramasi acolo si parca, ramasi undeva in timp.
ma minte ideea ca acolo toate mai sunt ca atunci.
si-mi pare asa departe fericirea aceea. si-mi pare, acum, atat de frumoasa! bucataria cea mica din alexandru era mai calda decat toate "mai marile" bucatarii din timpuri noi sau nerva traian; din balconul apartamentului 40, chiar si fara plopii lui din decor, imi placea sa privesc zi si noapte orasul, iasiul; iar de sonerie - discreta cum era ea, chiar daca de multe ori m-a umplut de nervi, cand asteptam pe la usa inchisa, pentru ca nu-mi mergea cheia si din bucatarie, lumea ce 'sta' la o tigara n-o auzea nicicum - mi-e cel mai tare dor..
si-mi aminteste de iasi, de taverna si de vremuri frumoase, de zile in care puteam sa dorm mult. pentru ca aveam voie sa-mi iau liber de la cursuri.
imi mai aminteste de nopti aproape albe cu perechi, perechi de timisoreana, de momente intre prieteni dragi, ramasi acolo si parca, ramasi undeva in timp.
ma minte ideea ca acolo toate mai sunt ca atunci.
si-mi pare asa departe fericirea aceea. si-mi pare, acum, atat de frumoasa! bucataria cea mica din alexandru era mai calda decat toate "mai marile" bucatarii din timpuri noi sau nerva traian; din balconul apartamentului 40, chiar si fara plopii lui din decor, imi placea sa privesc zi si noapte orasul, iasiul; iar de sonerie - discreta cum era ea, chiar daca de multe ori m-a umplut de nervi, cand asteptam pe la usa inchisa, pentru ca nu-mi mergea cheia si din bucatarie, lumea ce 'sta' la o tigara n-o auzea nicicum - mi-e cel mai tare dor..
cine esti, sa fii tu o aripa?
sunt libera!.. si imi place.
iubesc. libertatea mea. si nu sunt.
in stare sa o sacrific. pentru nimic.
poate de-aici. si nebunia.
nici la ea. nu renunt!
nu am. lanturi care. sa ma lege de nimic.
si de nimeni.
uneori imi e dor.
de lucruri care nu pot fi.
de.scrise in cuvinte.
sunt ciudata. dar. imi pasa.
imi place. marea. toamna si din cand in cand. ma simt.
singurul om normal.
in lumea asta. intre timp astept.
sa se intample. ceva!
iubesc. libertatea mea. si nu sunt.
in stare sa o sacrific. pentru nimic.
poate de-aici. si nebunia.
nici la ea. nu renunt!
nu am. lanturi care. sa ma lege de nimic.
si de nimeni.
uneori imi e dor.
de lucruri care nu pot fi.
de.scrise in cuvinte.
sunt ciudata. dar. imi pasa.
imi place. marea. toamna si din cand in cand. ma simt.
singurul om normal.
in lumea asta. intre timp astept.
sa se intample. ceva!
sunt dependenta.
de fericire, de lucruri simple, de zambete, de muzica, de prieteni, de natura, de dimineti cu putin soare, de ploile de vara, de mersul cu trenul, de plimbarile lungi prin iarba, de padure, de inceput de mai in mare..
de alergat prin ploaie, de tei, de cafeaua calda de dimineata, de carti, de priviri, de piersici aproape dulci, de filme politiste, de noptile cu luna, de linistea de la tara, de inghetata de vanilie cu biscuiti, de mere crude, verzi..
de natura, de scris.. (nu pe blog), de lalele, de culori, de soare, de vise frumoase, de nebunie, de visine, de zilele de joi..
de verde..
de umbra de nuc, de parfumul de mosc, de salata de rosii, de libertate, de foarfece, de apa rece de rau, de ferestre,
de adevar..
de fulgere si tunete, de gradini cu multe flori, de dor de duca..
sunt cristina si sunt dependenta.
si nu ma tratez.
de alergat prin ploaie, de tei, de cafeaua calda de dimineata, de carti, de priviri, de piersici aproape dulci, de filme politiste, de noptile cu luna, de linistea de la tara, de inghetata de vanilie cu biscuiti, de mere crude, verzi..
de natura, de scris.. (nu pe blog), de lalele, de culori, de soare, de vise frumoase, de nebunie, de visine, de zilele de joi..
de verde..
de umbra de nuc, de parfumul de mosc, de salata de rosii, de libertate, de foarfece, de apa rece de rau, de ferestre,
de adevar..
de fulgere si tunete, de gradini cu multe flori, de dor de duca..
sunt cristina si sunt dependenta.
si nu ma tratez.
ceva nou sub soare?
ma declar oficial dependenta de Mad Men. (a drama about one of New York's most prestigious ad agencies at the beginning of the 1960s, focusing on one of the firm's most mysterious but extremely talented ad executives, Donald Draper.) vad si revad cele 3 episoade ale noii serii.. si curand ma apuc sa revad si sa vad prima serie.. bune idei, bune personaje, bune mesaje.. ce mai, toate cele bune!
si ce-i mai important e ca ma face sa uit de caldura, de mare si de vacante alpestre.
no, bine ca plec!
m-am plictisit, am obosit sa respir praf.
timpul, paralel, imi face semne
s-o iau la dreapta, sa ne regasim.
fac stanga-mprejur si
dau nas in nas cu ireversibilul:
- te caut de mult, acu' te gasesc?
- no, bine ca plec!
timpul, paralel, imi face semne
s-o iau la dreapta, sa ne regasim.
fac stanga-mprejur si
dau nas in nas cu ireversibilul:
- te caut de mult, acu' te gasesc?
- no, bine ca plec!
"suspiciuni" sau "privesc in gol, alerg pe loc, ascult la minim"
o fi de la caldura sau pur si simplu ma pierd definitiv.. dar nu mai pot sa scriu cum o faceam odata.. cu spor, cu dor, cu spor.
m-a cuprins o tacere sinistra, numa' pe exterior, care nu mai vrea (si pace) sa plece si fac tot felul de liste inutile, nu planuri, nu vise.. doar liste.
si devin tot mai dependenta de numere impare, pe care nu le pun la loto, din principiu, ci le fac cadou timpului.
m-a cuprins o tacere sinistra, numa' pe exterior, care nu mai vrea (si pace) sa plece si fac tot felul de liste inutile, nu planuri, nu vise.. doar liste.
si devin tot mai dependenta de numere impare, pe care nu le pun la loto, din principiu, ci le fac cadou timpului.
insomnie tulburata.. de valuri si ploaie
sunt dependenta de zgomot, de zambet.. si totusi de la o vreme traiesc eroic cu mai putine.. intr-o liniste care ma provoaca la insomnie.
dar am nevoie de somn! pentru ca nu mai stiu sa visez cu ochii deschisi si nu mai pot sa vad decat noaptea. vreau zile cu dimineti, seri si nopti, vreau soare cat se poate de lipsit de grade.. pentru ca (zic eu) toate mi se trag de la lipsa de aer rece, vant sarat si valuri tacute.
si tot astept toamna, anotimul meu de mers la mare.. vara marea nu-mi este buna la mal.. isi pierde vremea in larg si pe maluri straine (straine de lume, orice lume), pentru ca nici ei nu-i plac cocalarii needucati, muzica proasta si lipsa de maniere.
toamna si primavara stiu s-o gasesc, prin ploaie, din nisip, plina de alge abandonate, de scoici ude, la o cafea cu mult zat, desculta si fericita.
dar am nevoie de somn! pentru ca nu mai stiu sa visez cu ochii deschisi si nu mai pot sa vad decat noaptea. vreau zile cu dimineti, seri si nopti, vreau soare cat se poate de lipsit de grade.. pentru ca (zic eu) toate mi se trag de la lipsa de aer rece, vant sarat si valuri tacute.
si tot astept toamna, anotimul meu de mers la mare.. vara marea nu-mi este buna la mal.. isi pierde vremea in larg si pe maluri straine (straine de lume, orice lume), pentru ca nici ei nu-i plac cocalarii needucati, muzica proasta si lipsa de maniere.
toamna si primavara stiu s-o gasesc, prin ploaie, din nisip, plina de alge abandonate, de scoici ude, la o cafea cu mult zat, desculta si fericita.
Maiden.. a meritat!
simt nevoia sa spun tuturor celor care nu au ajuns la Maiden ca au pierdut cel mai tare concert ever! si nu doar un concert.. un vis implinit, cel mai frumos ..asa da! asa mai vreau!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)