ceva, altceva

Sa fie totul clar. 
Vreau bani, vreau ordine, vreau rutina, vreau colegi. 
Intentia de azi e sa ma angajez asap.

marti // soare peste pedale

Cu intentia de a ma trezi azi la 7, m-am trezit la 5.
Fara intentia de a avea o zi deosebita, am trait timp fain prin oras.
Cu si fara intentie, am strans oameni dragi pe sub frunzele toamnei.

Natural Vacaresti cu soare si doi serpi intalniti pe poteci. 

Lumina dupa-amiezii coboara peste parcurilele orasului.

Hamac colorat cu prieteni, cand se lasa seara in pedale.

tristetea, ea, iubirea

Multe lectii invat in ultima vreme de la C. 

Cateodata pare ca este o oglinda inapoi. 

Altadata pare ca este o fereastra inainte. 

Inca o duminica frumoasa s-a asezat pe nepusa masa. Totusi, aseara ma lovise tristetea gandind la draga de ea. Initial m-a surprins. Oare de ce tristete, m-am intrebat. De ce se tot apasa butonul asta, cand zilele cu ea sunt pretioase, cu prezenta, cu bucurie. Si-a venit si raspunsul. Initial m-a surprins si el. Dar era un raspuns. Asa ca l-am primit. 

Cand sunt asa cum sunt, e de ajuns si e chiar mai mult. Nu e nevoie sa demonstrez, nu e nevoie sa dau mai mult, nu trebuie sa fiu mai vesela, mai atenta, mai haioasa sau in vreun fel anume. Doar sa fiu acolo si totul se construieste. Si iubirea, fara imbratisari, pupici sau declaratii complicate, nu tristetea, era cea care ma lovise.

deschis / in soare deschis

Undeva in trecut, este o zi in care am inchis o poarta. Poarta catre ce simt. Pot acum sa ma-ntorc, amintindu-mi, la ea. Eram trista, era dureros si mi-am zis atunci ca eu n-o sa mai simt, ca gata, eu nu mai vreau sa simt. Si-am inchis, n-am vazut ca se poate. Si-am inchis, n-am stiut ce-am inchis. Eram un copil.

Azi deschid. Deschid ce n-as mai inchide vreodata. Deschid poarta aia, deschid si fereastra care s-a format langa ea intre timp. Si simt. Si-adesea pot sa privesc totul asa cum e, fara eticheta, fara bine si rau, fara frumos si urat, fara gresit sau corect, fara al meu si al vostru. Totul e doar asa cum e. 

 

orice carte citita / plina de intrebari

Alegeri. Sau cum sa fac din cele mai grele activitati, ceva simplu. Sau de ce a alege este ceva atat de greu cateodata. Cine n-ar prefera sa stie cum sa faca alegeri. Cu inima, cu mintea, cu banul? 

Eu ma gasesc inca prinsa intre ultimele doua si recunosc ca adesea aleg sa deleg, adica sa dau cu banul. Si observ ca din tot ce scriu apar noi si noi intrebari, raspunsuri cam deloc. Poate e si ceva bun in asta. Sa te intrebi si sa nu stii sau sa stii si sa nu te mai intrebi?

Exista alegeri. Orice alegere poate aduce ceva bun la un moment dat, chiar daca initial pare ca a fost alegerea gresita. Valabil si invers. Asta aleg acum.

despre azi n-as putea scrie maine mai bine

Recent, am primit o intrebare la care am crezut ca stiu raspunsul. "Am crezut" asta este un verdict pe care incerc tot mai adesea sa il evit. Pentru ca a crede, elimina oarecum alte variante posibile, sau daca nu le elimina, le da oricum sanse foarte mici sa mai poata fi considerate valabile. 

Revenind la intrebare, era ceva de genu: cum gasesti motivatia, cum faci sa ramai motivat? Si raspunsul pe care am crezut a-l sti: nu motivatia e raspunsul, disciplina e. In continuare ma tot gandesc, nici disciplina nu e raspunsul. Sau, ma rog, nu raspunsul meu. Oricum, raspuns valabil universal nu prea are nimeni. Sau daca are, are unul care poate n-a fost suficient testat.

Si totusi, cum faci sa ramai motivat? Poate ca inainte de toate ar fi cazul sa recunosti ca motivatia nu e un proces continuu. Daca esti motivat numai 3 zile din 7, se mai cheama ca esti motivat? Eu zic ca da. Poate ca motivatia e doar un instrument care trebuie inlocuit adesea cu altceva. Cu disciplina, cu distractia, cu relaxarea, in functie de moment.

Credeam despre mine acum cateva luni ca stiu sa-mi gasesc motivatia, sau cand nu o mai gasesc, cum sa ma intorc inapoi la ea, cum sa ma pacalesc ca sunt motivata si atunci cand, poate nu sunt. Ei bine, am renuntat intre timp la asta. Nu mai caut si nu ma mai folosesc de motivatie. 

Daca chiar vrei sa faci ceva, n-ai nevoie de motivatie. Faci si gata. Daca ai nevoie de motivatie sa ajungi undeva, poate nu e locul ala in care vrei sa ajungi. Si daca ajungi, cel mai probabil nu va fi asa cum crezi tu acum ca va fi. 

Asa ca pentru ce atata lupta cu motivatia? O las mai bine intr-un coltisor la vedere, ca tema de gandire pentru alta data.