Anumiți oameni sunt programați genetic să ramână singuri.
Mutația G a genei 5-HTA1 este cauza, spun cercetătorii.
Gena respectivă este responsabilă cu serotonina, iar posesorii mutației G sintetizează mai puțină serotonină decat cei ai mutației C.
Astfel că nefericiți fiind, nu mai găsesc rostul unei relații.
Nu am chef azi
Azi noapte am visat păianjeni. Și șoareci-șobolani roșcați.
Și drumuri. Și-o cale ferată scoasă din uz.
Păianjenii nici nu i-aș fi observat, dar altcineva din vis se temea de ei.
Erau prinși în propria lor plasă, o plasă în formă de iglu,
Și nu-mi era deloc frică de ei.
Eu vedeam doar drumul, fără nicio direcție.
Așa m-am trezit cu noaptea-n cap.
Nici vorbă să mai vină somnul și m-am pus pe citit,
să-mi țin astfel mintea ocupată cu gânduri plăcute.
care să treacă prin viață fericit
fară să înțeleagă atâtea, doar bucurându-se de oamenii din jur.
Mi-e rușine apoi, de ce-mi doresc.
Mi-e rușine apoi, de ce-mi doresc.
Mă trezesc tot mai sătulă de așa-ziși șefi care nu sunt capabili să ia o decizie atunci când e cazul. Dar cel mai satulă sunt de șeful din mine.
sunt cel putin 3 tipuri de dor
Zilele acelea când ți-e dor de cineva, ai numai amintiri bune despre, care te fac să zâmbești, a fost ceva frumos și îți lipsește, ai vrea într-o zi să-l revezi, dar știi și simți că poți trăi bine mersi și fără el. E dor indiferent.
Secundele acelea cănd ți-e dor de cineva și nu te poți abține să nu-i amintești asta zilnic, chiar dacă abia de 5 minute a ieșit pe ușă. Și când îi zici 'mi-e dor' nu trece mult timp și vine, pentru că îi pasă de dorul tău și-are și el același dor. Și-ți place dorul ăsta pe care poți să-l spui, să-l împarți. E dor fericit.
Anii aceia când ți-e dor de cineva, dar nu vrei să simți asta, pentru că știi că pe acel cineva îl doare-n cot de dorul tău. Și vrei doar să uiți de dor. Pentru că acum știi că ți-e dor de fapt de el așa cum nu mai e și mai mult de vremurile în care era cum l-ai cunoscut, dar știi că între timp s-a schimbat atât de mult și se tot schimbă și nu mai e omul de care ți-era ție dor odată, dar nu e înca omul de care să nu-ți mai fie dor. E dor tulburator.
Secundele acelea cănd ți-e dor de cineva și nu te poți abține să nu-i amintești asta zilnic, chiar dacă abia de 5 minute a ieșit pe ușă. Și când îi zici 'mi-e dor' nu trece mult timp și vine, pentru că îi pasă de dorul tău și-are și el același dor. Și-ți place dorul ăsta pe care poți să-l spui, să-l împarți. E dor fericit.
Anii aceia când ți-e dor de cineva, dar nu vrei să simți asta, pentru că știi că pe acel cineva îl doare-n cot de dorul tău. Și vrei doar să uiți de dor. Pentru că acum știi că ți-e dor de fapt de el așa cum nu mai e și mai mult de vremurile în care era cum l-ai cunoscut, dar știi că între timp s-a schimbat atât de mult și se tot schimbă și nu mai e omul de care ți-era ție dor odată, dar nu e înca omul de care să nu-ți mai fie dor. E dor tulburator.
ghid pentru o bună dimineață
Sunt frumoase diminețile când mă trezesc de bunăvoie.
Înainte de orice alarmă.
Pentru că rareori, o bună dimineață începe cu alarma telefonului.
Tic-tac-ul ceasului deșteptător e întotdeauna mai binevenit.
Sunt plăcute diminețile care mă întâmpină cu lumină.
Altfel, dacă nu e plecatul spre munte motivul pentru care m-aș trezi înaintea zorilor
nu prea găsesc vreo plăcere în asta.
Câteva raze de soare sunt esențiale.
Sunt productive diminețile în care mă trezesc plină de idei.
Și dacă fac bine să le pun pe hârtie,
poate mă trezesc într-o zi că nu mai am loc de atâtea idei bune.
Sunt calde diminețile în care mă găsesc în brațele tale sau cu tine-n brațe.
In care doar stau acolo și n-aș mai pleca.
Sunt grozave diminețile când mă trezesc zâmbind,
fie de la bunăvoie, fie de la lumină, fie de la idei,
fie, cel mai adesea, de la caldură.
Înainte de orice alarmă.
Pentru că rareori, o bună dimineață începe cu alarma telefonului.
Tic-tac-ul ceasului deșteptător e întotdeauna mai binevenit.
Sunt plăcute diminețile care mă întâmpină cu lumină.
Altfel, dacă nu e plecatul spre munte motivul pentru care m-aș trezi înaintea zorilor
nu prea găsesc vreo plăcere în asta.
Câteva raze de soare sunt esențiale.
Sunt productive diminețile în care mă trezesc plină de idei.
Și dacă fac bine să le pun pe hârtie,
poate mă trezesc într-o zi că nu mai am loc de atâtea idei bune.
Sunt calde diminețile în care mă găsesc în brațele tale sau cu tine-n brațe.
In care doar stau acolo și n-aș mai pleca.
Sunt grozave diminețile când mă trezesc zâmbind,
fie de la bunăvoie, fie de la lumină, fie de la idei,
fie, cel mai adesea, de la caldură.
în căutarea jocului pierdut
Cel mai greu între defectele mele atârnă faptul că nu știu să mă joc.
Sau, mai corect spus, evit să mă joc.
Chiar copil fiind, pentru că încă mă simt așa deseori, mi-e frică de joacă.
Poate că undeva, demult, am trăit un fel de traumă legată de joc.
Cert este că am avut cândva un moment care m-a blocat în nejoc.
Scotocesc după el, să vedem cum și dacă se repară.
Trebuie cumva să-l găsesc.
Deși e prioritar să-mi găsesc amintirea jocului cel mai drag.
Și să încep a clădi de acolo, o joacă nouă.
Am să stric un ceas.
Îmi lipsește timpul de-altă dată.
Sau, mai corect spus, evit să mă joc.
Chiar copil fiind, pentru că încă mă simt așa deseori, mi-e frică de joacă.
Poate că undeva, demult, am trăit un fel de traumă legată de joc.
Cert este că am avut cândva un moment care m-a blocat în nejoc.
Scotocesc după el, să vedem cum și dacă se repară.
Trebuie cumva să-l găsesc.
Deși e prioritar să-mi găsesc amintirea jocului cel mai drag.
Și să încep a clădi de acolo, o joacă nouă.
Am să stric un ceas.
Îmi lipsește timpul de-altă dată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)