câteva
ganduri pe care am tot amanat sa le pun pe hartie, la final de an, amestecate. cafeaua toarce de zor pe picioarele mele iar costi incalzeste, cu soarele, pervazul. febra musculara s-a dus, am sa fac rost de alta. cartile au ramas cam necitite. multe zile active in pedale sus-jos.
mai bine mai..
tarziu. mai bine despre nimic. despre revenire la rutina nu-s multe de zis dar azi am facut cateva trasee, altele asteapta sa ma fac mai puternica, altele asteapta curajul.. viata e chiar frumoasa, mai ales dupa ce iti trece raceala.
de toate
fie că e cățărat, munte, alergat, yoga sau biciclit, sport sa fie! zilnic, divers și intens.
azi am avut biciclit, cu noroiala și nervi și munți în zare și bucurie. fain pe deal.
de adaugat in rutina
inceputul de an m-a prins in afara zonei de confort. am ales a petrece o seara intre munti, aproape de natura. s-a lasat cu mult fum si frig, dar cu si mai mult frumos. sper sa nu uit anul asta ca aduce bucurie, cel mai probabil, orice necesita efort si iesit din confort. actiune!
11 cu 1, locul 1
cu intarziere la start, incep a scrie iar
detalii de la mine, catre mine, in principal
recent opt luni de testare, un august mai calm
si adus invatarea iar in prim plan
si adus miscarea iar in rutina
ieri pe bicicleta a fost magic
m-am trezit prima la finish
desi visasem doar putin asta
prima
obiceiuri vechi si noi, curaj si cautare, descoperiri si deschidere, 2021 a fost un an simplu si greu, un amestec de haos si intrebari, lumina si prezenta, asumare si iubire. fara a trage vreo linie si a contabiliza realizari, 2022 incepe insorit, cu nelinisti si emotie, cu incredere si caldura, cu mine, langa tine.
‘uite, e frumoasa casa asta, cu brazii!’
prietenie
prietena mea R. a alergat ieri si medalia e azi pentru ea.
cu soarele deasupra si oameni faini alaturi
ea a alergat pentru ea si pentru ceilalti
pentru ceilalti si pentru ea
de fapt nici nu conteaza
pentru cine.
ea a alergat si pare ca i-a placut
alergarea cu endorfinele ei cu tot.
e bine cu tine
Binelui ii urmeaza un alt bine si un alt bine si un altul - traiesc eu azi. Limita pe care noi o instantiem in mintea noastra este intotdeauna mai mica decat este ea in realitate, la fel si cu visele noastre.
May your dreams not come true, may your hopes not be fulfilled, because they are based on what you know. You should explore possibilities that have never been touched or reached before.
Cumva, am pornit la drum si cu gandurile de mai sus, undeva intr-un nor dintr-un colt al cerului. Am inteles atunci din ele cam ce experimentez acum. Si-am invatat, mai presus de toate, ca e important sa intelegi, dar cel mai important e sa aplici, sa inceci, sa faci, sa traiesti. Si ce traiesti e dincolo de inteles.
totul e culoare
Copilul C m-a invatat miercuri un cantec fain - totul e culoare. Alta combinatie stiuta de cuvinte mi-a ajuns la urechi joi - cand ceva functioneaza, fa in continuare, cand nu functioneza, fa diferit. Vineri nici nu mai stiu despre ce a fost.
Atatea lucruri despre care as scrie.
Si atatea lucruri traite.
Incep cu a trai, apoi daca mai ramane timp, despre atatea lucruri poate am sa si scriu.
C-asa-i (de) frumos!
despre un fel de schimbare, fara schimbare
Tot gandeam sa scriu despre drumul asta nou. Despre proces si tot ce invat prin el. Asa am si reinceput a scrie, cu intentia de a pune cuvintele in ordinea potrivita. Cu intentia de a pune pe hartie, asa cum vine, fiecare pas facut in directia asta. Mai mult pentru mine decat pentru altii, ar putea fi util sa documentez aceasta experienta. 6 luni au trecut deja, inca una si pot afirma ca fundatia e gata. Mai solida cu fiecare zi, constat ca fundatia ar putea fi cea mai importanta parte a procesului. Desi la vedere tot timpul, abia acum sunt constienta de asta. Tot ce scriu insa, cel putin din aceste prime 6 luni, vine deja trecut prin filtru. Valoare ar putea sa existe chiar si asa.
Un fel de schimbare, pentru ca m-am oprit.
M-am intrebat daca imi place cine sunt eu acum. Si am iesit din rol.
Fara schimbare, pentru ca sunt tot eu, aceasi Cristina.
M-am intrebat daca imi place cine sunt eu acum. Si am iesit din rol.
Fara schimbare, pentru ca sunt tot eu, aceasi Cristina.
offline
Toate zilele sunt mai mult sau mai putin offline, dar anumite zile sunt de nedescris. Sau de ne-scris. In Buila-Vanturarita. Cum asa? Activezi modul avion si lasi timpul sa primeasca toata atentia ta, fara prea multa atentie pe timp. Simti cum parca sta trecand, parca trece stand. De-ti pare prea repede ca trece, sa te bucuri. De padure si frunze, de stanci si oameni prietenosi, de liniste si soare, de foc si caldura. Calde dimineti in care, doar stau acolo si n-as mai pleca.
/nepublicat ieri
Aparent faina, ziua de ieri m-a stors de toata energia.
Everything is possible. The impossible just takes longer - mi-a aparut cand deschideam goodreads, n-am apucat sa vad si cine a zis-o. Stiu, insa, locul unde am invatat eu asta, fara sa mi-o spuna cineva - la sala/la catarat. Imposibilul e de fapt eticheta pe care mintea noastra o pune unor lucruri. Ceva ce percepem ca fiind foarte dificil e imposibil. Sa fac cu mana mea imposibilul posibil e printre cele mai pretioase descoperiri. Da, au fost mai multe si vor mai fi.
Una peste alta, am recalculat ziua si-am ajuns la sala. Aceasi miscare, daca nu-s relaxata, consuma de doua ori mai mult efort. Fiecare pas e o lupta, dar odata facut devine simplu. Cred ca nu mai pot face miscarea dinamica x dar incerc, o fac si realizez ca nici nu e grea. Am uitat sa am incredere in corp mai mult decat in minte. Corpul tine minte. Stiu ca nu mai sunt in aceasi forma dar incerc si trasee mai grele, care nu par imposibile deloc. Constat ca increderea mea in maini tinde spre zero. Curajul la fel. Anduranta se obtine cel mai greu si se pierde cel mai usor, zice I. Stiu inca sa gasesc metoda proprie, care functioneaza cel mai bine pentru mine si ma duce la top. Sa fiu ca mine, asta e cheia.
Aparent grea, ziua de azi m-a umplut cu bucurie de energie.
despre individualitate
Mai nou, ma trezesc inainte de rasarit chiar daca nu plec la munte sau la munca. Intai ma intreb cat e ceasul, 7 si din multiplele optiuni aleg sa citesc. Termin asa cartea despre libertate, ascultand sfatul lui D de a sari peste capitolul de aplicatii. Libertatea gandirii si a cuvantului, individualitate si limitele autoritatii societatii asupra individului sunt cele trei teme ale eseului lui Mill.
"Este insa privilegiul si conditia specifica fiintei umane ca, odata ajunsa la maturitatea facultatilor sale, sa foloseasca si sa interpreteze experienta in felul sau propriu."
"Facultatile specifice omului - perceptia, judecata, puterea de discernamant, activitatea mentala si chiar preferintele morale - se exerseaza numai prin actul alegerii."
" Facultatile mintale si morale, intocmai ca si forta musculara, se dezvolta numai daca sunt folosite. Or, facultatile unui om nu sunt deloc exersate atunci cand el face un lucru numai pentru ca si altii fac la fel, cum nu sunt nici atunci cand crede un lucru numai pentru ca si altii cred la fel."
"Cel care lasa ca lumea sau partea sa de lume sa aleaga pentru el planurile sale in viata nu are nevoie de nicio alta facultate decat cea proprie maimutelor, imitatia. Cel care insa isi alege singur planurile foloseste toate facultatile sale. El trebuie sa-si foloseasca spiritul de observatie pentru a vedea, rationamentul si judecata pentru a prevedea, capacitatea de actiune pentru a aduna materialul necesar deciziei, discernamantul pentru a lua hotarari, iar odata ce s-a hotarat, fermitatea si autocontrolul pentru a-si respecta hotararea luata. El face apel la aceste calitati si le exerseaza exact in masura in care conduita sa este determinata de propria judecata si de propriile simtaminte."
Spuneam cuiva aseara ca daca e vorba de alegeri, eu am impresia ca as prefera sa platesc pe altcineva sa aleaga pentru mine sau sa dau cu banul, ceea ce e acelasi lucru, dar gratis.. dar nu, se pare ca nu merge asa. Azi sunt convinsa ca nu, chiar nu merge asa si constat ca in multe si destul de multa vreme am folosit mai mult facultatea maimutelor.
E vremea sa fiu om.
despre libertate
nu-i venise vremea. sau era sa renunt la a o mai citi, totusi a treia oara e cu noroc. si e plina de idei bune, din alea logice si cu sens. n-am sa insir aici prea multe, le mai cern in capul meu, le mai leg, fara voia mea, de altele, le mai uit, le mai implementez.
la film, blindata cu masca si ochelari, a fost o experienta. povestea dune merita vazuta, pe ecran sau direct in imaginatie, e o poveste pe frecventa mea si sa-mi placa era firesc. multe metafore si intelesuri cu tenta filosofica. fear is the mind killer. when the fear is gone, only I will remain.
inceput
/numai timpul impartit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa/
e greu azi sa-mi adun gandurile (sau ar trebui sa zic lene?) si sa le formulez in cuvinte. am citit ca haosul (in anumit context) se traduce si in invatare. am mai auzit si ca invatarea e intotdeauna eliberare. si ziua e abia la inceput.
bucurie
am vrut initial sa scriu fericire. dar e despre bucurie. simt ca invat bucuria tot mai des in ultima vreme. azi am primit si am trait multa, de la toamna asta minunata, de la oameni faini, de la mine si toate impreuna. multumesc. as vrea parca sa-i aflu secretul sa pot imparti cu toata lumea. dar nu e asta treaba mea. bucurie sa tot fie! plus oameni care sa o primeasca.
somnul si despre acum
m-am trezit iar la 2 dimineata, ce-o fi cu alarma mea biologica de la ora asta, ma intreb. dar cele opt ore de somn totale pare ca au facut minuni. genunchiul nu mai doare, deloc. si starea de bucuria a revenit. reimprietenirea mea cu somnul are deja vechime, dar descopar iar si iar cate magii poate face, cate vindeca si repara fizic, emotional, energetic.
alte magii vin de la prieteni, la pachet cu alte intrebari. de unde si cum am facut sa am atatia prieteni? nu m-as fi imaginat vreodata ca o persoana cu atat de multi prieteni. fara sa numar, imi pare ca n-am timp sa ma vad cu toata lumea, desi de luni bune s-ar zice ca am tot timpul din lume. sau poate de la timp vine perceptia, nu de la prieteni. ma numesc norocoasa si inca o data afirm ca descoperind mai multe, pare ca stiu atat de putine.
mai vorbeam azi si despre trecut sau alegeri pe care nu le-am facut. sau mai bine zic alegeri pe care le-am facut. poate influentata si de altii intr-o oarecare masura, dar am ales eu. sunt ale mele, m-au adus aici si acest aici e posibil sa fie mai pretios decat orice altceva. aici egal cu acum.
incotro?
o saptamana carusel de emotii am avut. tristete, incredere, dezamagire, griji, bucurie, frica, mai multa bucurie, au aparut apoi s-au dus. aseara ma gandeam cu mirare cum vin unele zile asa, cand nici nu te astepti. alea bune. dar si celelalte vin la fel. posibil ca ar trebui sa mai mut atentia de pe prezent, de pe mine si de pe gandit. dar incotro? oriunde m-as uita, tot la mine ajung, tot la prezent, tot la gandit. asadar, acum mai vreau dealuri colorate cu soare si companie din cea mai faina. mai vreau si locul ala cu sens, dezvoltare si invatare. mai vreau si catarare cu lectii si bucurie, mai vreau munti si familie draga, mai vreau iubire si zambet. prea multe? chiar nu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)