Împotriva depresiei

Trăiește-ți furiile! Se zice că ajută.

Nu am depresii, momentan. Dar abia aștept unele să pot să testez afirmația de mai sus.
Sau poate îmi trăiesc deja furiile?

Afară ninge ca-n povești.

Uite ce m-am mai jucat!

Înainte

Și după.

 Și de la capăt.

dacă tot e decembrie

Zăpada și multele zile libere sunt cele care salvează situația lui decembrie ăsta plin de lumină artificială împodobită cu ornamente chinezești cât mai strălucitoare. Sărbătorile iernii nu mai sunt de vreo 10 ani printre preferatele mele, timp în care am învățat cum să le supraviețuiesc.

Joacă-te afară!

Îmbrățișează des!

Prăjiturește mult și bine!

Doi de e

Entuziasmul. Un e masculin.

Am nevoie de el in relatia cu mine si tot ce se naste din mine. In tot ce fac. In orice alegere. In micile placeri vinovate. In marile pasiuni nespuse. In sufletul meu.

Empatia. Un e feminin.

Mi-e foarte utila in relatia cu oamenii din jur. Cu ajutorul ei, pot vedea lumea intotdeauna altfel. Lumea mea nu e numai despre ce simt eu si ce vad eu, e in mare parte si despre ceilalti, in special despre prieteni. Reusesti a-i intelege si ajuta numai atunci cand poti sa te identifici cu ei, cand le citesti eu-l dupa propriul tau eu.

Si-ar mai fi un e de baza, ce merita subliniat.
Energia. Un e esential, prezent oriunde. 

Optimismul de joi / Joy

Aseară m-am apucat în sfârșit de lucru. Vai, cât de multe am uitat între timp!
Dar nu mă las, până luni vreau să am măcar prima pagină gata.
Noroc că planul am reușit să-l schitez, deși încă nu l-am asezat pe hârtie.

La colț cu mine

Am zile pline de frig. Un frig bleg, ud și fără suflet.

Ar fi util un frig mai tăios, care să înmoaie gerul ăsta anemic!

Rece și alb să fie, scârțâitor.
Și puternic, cât să-nghețe dintr-o dată toată balta orașului.
Un mare patinuar să umble, mai apoi, pe toate străzile,
să ne-alunece pe toți în ritmul iernii.

Între timp, muncesc tăcut, direct din colț, cu patinele-n gând.

Zi de vară.. și-o chitară, în pădure la Comana.

Să mai încălzesc puțin frigul din aer, am să povestesc de o zi caldă a lui august petrecută prin pădurile Comanei. O zi tare faină, în care unii dintre noi au cântat, pardon, zdrăngănit cu pasiune de greier, alții au făcut grătare gustoase, unii s-au bucurat la umbră de răcoarea pădurii, alții au fost aruncați în apele involburate ale deltei.. și cu toții am fost ciuruiți, cam fără voie, de țânțarii vesnic însetați.

Deocamdată povestesc doar cele câteva poze pe care le-am ales, dar vor veni și vorbele curând.